Suedia închiriază celule în Estonia

De luna viitoare, Suedia va începe să transfere deținuți condamnați la închisoarea Tartu din Estonia. Sistemul penitenciar suedez nu mai are suficiente locuri, iar Estonia are celule nefolosite pe care le poate pune la dispoziție contra cost. Acordul introduce în justiția europeană o logică mai apropiată de infrastructura închiriată: un stat plătește pentru capacitatea penitenciară a altui stat, aproape cum o companie de logistică ar închiria spațiu de depozitare. Contractul este ratificat, prețul este stabilit, iar mecanismul poate porni. Ce rămâne neclar este cum se împarte răspunderea pentru executarea pedepsei atunci când aceasta trece granița.

Acordul

Ministrul suedez al Justiției, Gunnar Strömmer, a transmis parlamentului că Suedia a obținut până la 600 de locuri în penitenciarul Tartu (Riksdag). Parlamentele celor două țări au adoptat legislația necesară, iar președintele Estoniei, Alar Karis, a promulgat legea de ratificare la 24 iunie (Estonian Presidency). În Suedia, o nouă lege a intrat în vigoare la 3 iulie și permite ca pedepsele cu închisoarea să fie executate temporar în străinătate (Children of Prisoners Europe). Transferurile pot începe.

Prețul este public. Suedia va plăti Estoniei 30,6 mil. euro pe an pentru până la 300 de deținuți, plus 8.500 de euro pe lună pentru fiecare persoană încarcerată peste acest prag (ERR). În primul an, plata va fi de 23 mil. euro, chiar dacă penitenciarul va fi ocupat treptat (eznews). Contractul, încheiat pe cinci ani, vizează bărbați adulți condamnați pentru infracțiuni violente sau legate de droguri.

Calculul celor două guverne este relativ simplu. Suedia cumpără capacitate imediată, mai repede decât ar putea construi noi închisori acasă. Estonia valorifică o infrastructură folosită sub capacitate și păstrează locuri de muncă publice într-un oraș regional. Fiecare parte primește ceva ce nu poate produce rapid singură.

Un model testat, dar nu lipsit de riscuri

Nu este primul contract de acest tip în Europa. Norvegia a închiriat 242 de locuri în penitenciarul Norgerhaven din Țările de Jos, invocând aceeași presiune a supraaglomerării (Norwegian government, Dutch government). Comitetul pentru prevenirea torturii al Consiliului Europei, CPT, care inspectează condițiile de detenție din statele europene, a constatat că regimul de la Norgerhaven funcționa, în linii mari, acceptabil (CPT). Danemarca a semnat un acord similar cu Kosovo pentru până la 300 de deținuți, dar nu l-a aplicat, parțial pentru că trimiterea deținuților în afara Uniunii Europene ridică probleme juridice mai dificile privind protecția drepturilor.

Acordul dintre Suedia și Estonia se sprijină pe reguli comune ale UE privind drepturile fundamentale și pe cooperarea dintre instanțe. Totuși, distanța dintre Suedia și Tartu face contactul cu familia mult mai greu decât în modelul olandez, unde statul care pronunța condamnarea și penitenciarul-gazdă erau despărțite de câteva ore de mers cu mașina.

Cine gestionează plângerile?

Oficialii estonieni se așteaptă ca vizitele fizice ale familiilor să fie rare. Deținuții vor depinde în principal de telefoane și apeluri video (Rus ERR). Children of Prisoners Europe, împreună cu organizațiile suedeze BUFFF și Räddningsmissionen/Solrosen, au avertizat că deplasările internaționale pun costuri suplimentare pe familii deja vulnerabile financiar și că ecranele nu pot înlocui contactul direct dintre părinte și copil (Children of Prisoners Europe). Legea suedeză cere ca deciziile de transfer să țină cont de legăturile familiale și de dreptul la viață privată și de familie, garantat de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ECHR). Modul concret în care va fi făcută această evaluare nu a fost publicat.

Problema mai dificilă este cine preia plângerile după ce un deținut ajunge la Tartu. Legea penitenciară estonă reglementează custodia de zi cu zi, dar Suedia rămâne statul care a pronunțat pedeapsa. Dacă un deținut reclamă rele tratamente sau refuzul accesului la servicii medicale, materialele publice citate aici nu arată ce autoritate primește plângerea, în ce limbă și potrivit cărui sistem de remedii. CPT poate inspecta, dar nu a fost anunțat un calendar comun de inspecții sau o obligație comună de raportare. Estonia administrează penitenciarul. Suedia deține pedeapsa. Documentele publice nu explică cine anchetează atunci când responsabilitatea cade între cele două sisteme.

La Tartu, localnici au protestat împotriva acordului, iar o parte dintre ei au folosit un limbaj explicit denigrator la adresa deținuților care urmează să fie transferați (ERR). Comunitatea-gazdă preia costuri de securitate, tensiune politică și stigmat local. Suedia obține relaxarea presiunii asupra propriului sistem penitenciar.

Precedentul Norvegia-Țările de Jos arată că modelul poate funcționa o perioadă. Arată și că, odată ce presiunea s-a redus, niciun stat nu a ales să-l transforme într-o soluție permanentă. Acordul dintre Suedia și Estonia este pregătit să mute deținuți în august. Dacă nu există protocoale nepublicate, transferurile încep înainte ca publicul să poată vedea cum se mută, odată cu oamenii, și răspunderea pentru pedeapsă.