Zece state cer mai multe permise de carbon

Zece state UE vor să introducă pe piața europeană a carbonului certificate suplimentare de poluare. Suedia, Finlanda și Danemarca spun că o astfel de relaxare ar penaliza companiile care au investit deja în tehnologii mai curate. Ambele tabere invocă țintele climatice. Miza reală este însă fiscală: ce guverne își permit să-și protejeze industria din bugetele naționale și ce guverne au nevoie ca Bruxelles-ul să facă această protecție prin regulile pieței carbonului.

Coaliția și replica nordică

Polonia, Italia, Grecia, Cehia, România, Bulgaria, Slovacia, Cipru, Estonia și Ungaria presează Comisia Europeană să încetinească reforma ETS, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, principalul instrument al UE prin care poluarea devine mai scumpă. Cer ca mai puține certificate să fie retrase anual din piață, ca alocările gratuite pentru industria grea să fie menținute mai mult timp și ca Fondul pentru modernizare, care direcționează venituri din ETS către statele membre cu venituri mai mici, să continue și după 2030 (S&P Global). Viceministrul polonez al climei, Krzysztof Bolesta, a susținut că ritmul anual de reducere a plafonului ar trebui să coboare la puțin peste 2 % (Bankier.pl). Ministrul italian al industriei, Adolfo Urso, a prezentat demersul ca pe o apărare a competitivității manufacturii (Adnkronos).

Statele nordice răspund că un preț al carbonului stabil și în creștere este tocmai baza pe care companiile își justifică investițiile. Fără o raritate previzibilă a certificatelor, firmele care au cheltuit deja pentru oțel cu emisii reduse sau energie curată ajung să fie penalizate pentru că s-au mișcat primele (EnviWeb/ČTK). ETS a fost construit astfel încât cei care reduc emisiile devreme să câștige pe măsură ce plafonul se strânge. Dacă plafonul este relaxat, recompensa dispare.

Mecanismul ETS funcționează simplu: UE stabilește un plafon pentru cantitatea de CO₂ pe care centralele electrice, fabricile și companiile aeriene o pot emite. Firmele trebuie să dețină câte un certificat pentru fiecare tonă emisă. Plafonul scade în fiecare an, certificatele devin mai rare, iar prețul poluării crește (Comisia Europeană). În 2024, licitațiile de certificate au adus 38,8 mld. euro în bugetele climatice ale guvernelor (CER).

Pachetul de reformă al Comisiei, așteptat săptămâna aceasta, ar urma să adauge certificate și să încetinească eliminarea alocărilor gratuite. Analiști citați de OPIS se așteaptă ca ritmul anual de reducere a plafonului să scadă de la 4,4 % la aproximativ 3 %–3,4 % după 2030, ceea ce ar elibera circa 1–1,5 mld. certificate suplimentare și ar împinge în jos prețul carbonului (OPIS).

Diferența fiscală din spate

Lectura comodă, cu nordicii verzi de o parte și statele estice reticente de cealaltă, nu explică suficient pozițiile. Și lobby-ul industriei germane, DIHK, cere prelungirea alocărilor gratuite și menținerea compensațiilor pentru costul electricității până când taxa de carbon la frontieră a UE, CBAM, va dovedi că poate împiedica relocarea fabricilor (DIHK). Diferența este că Berlinul are bani. Germania a deschis 5 mld. euro pentru contracte climatice pentru diferență, acorduri pe termen lung care acoperă costul suplimentar al producției cu emisii reduse, în sectoare precum oțelul, chimia, cimentul și ceramica (VEA). Olanda își extinde propria schemă de compensare, cu peste 318 mil. euro disponibili anul acesta pentru sectoare de la aluminiu la îngrășăminte (Rijksoverheid, VEMW).

Polonia, România și Bulgaria nu pot semna cecuri de aceeași dimensiune. Au nevoie ca arhitectura ETS să ofere ea însăși relaxarea pe care Berlinul și Haga o finanțează din bugetele naționale. Disputa este, în fond, despre nivelul de guvernare care preia costul tranziției.

Cine câștigă, cine pierde

O raritate mai slabă a certificatelor ajută pe termen scurt marii emițători existenți și economiile dependente de cărbune. Dar „sprijinul pentru industrie” nu se distribuie uniform. În Cehia, marii operatori incluși în ETS primesc certificate gratuite și transferă totuși costurile carbonului către clienți, în timp ce companiile de termoficare și firmele mai mici cumpără certificate fără o protecție echivalentă (Aktuálně.cz/ČTK). Alocarea gratuită protejează actorii mari. Nu ajunge automat mai jos, în lanțul de furnizori.

Și guvernele pierd. Mai puține certificate scoase la licitație sau prețuri mai mici înseamnă mai puțini bani pentru investiții climatice. Club Economic a constatat că doar 8 % din veniturile ETS cheltuite de statele membre au putut fi identificate ca sprijin direct pentru decarbonizarea industriei (Club Economic). Problema s-ar putea să nu fie că prețul carbonului este prea mare, ci că guvernele risipesc prea larg banii pe care acest sistem îi generează.

Comisia poate cumpăra mai mult timp pentru industria grea, dar doar slăbind raritatea care a făcut piața carbonului valoroasă. Dacă guvernele vor folosi acest timp pentru a finanța producția mai curată sau doar pentru a ieftini amânarea este o întrebare la care pachetul de reformă nu răspunde.