Treizeci și șase de state semnează tratatul pentru judecarea liderilor ruși pentru invazia Ucrainei

Treizeci și șase de țări și Uniunea Europeană au semnat, pe 15 mai, la Chișinău, statutul care creează Tribunalul Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei. Instanța va funcționa la Haga și îi va viza pe oficialii ruși care au ordonat invazia, de la Vladimir Putin până la principalii săi generali. Este primul tribunal internațional dedicat judecării agresiunii de la Nürnberg și Tokyo. Dar distanța dintre crearea unei instanțe și aducerea efectivă a inculpaților în fața judecătorilor rămâne foarte mare, iar coaliția din spatele proiectului este mai îngustă decât și-ar fi dorit arhitecții ei.

Ce poate face tribunalul și de ce a fost necesar

Tribunalul apare din cauza unei limite a sistemului existent. Curtea Penală Internațională, instanța permanentă pentru crime de război, nu poate judeca agresiunea dacă statul acuzat nu este parte la tratat. Rusia a semnat în 2000 tratatul fondator al CPI, dar s-a retras în 2016. Singura cale alternativă ar fi o sesizare a Consiliului de Securitate al ONU, pe care Moscova o poate bloca prin veto.

Noul tribunal ocolește ambele obstacole printr-un „acord parțial extins”, un mecanism al Consiliului Europei care permite statelor dispuse să acționeze fără unanimitate (Jurist). Statutul înlătură imunitatea șefilor de stat. Putin, prim-ministrul său și ministrul de externe pot fi inculpați, deși procedurile împotriva acestor trei persoane sunt suspendate automat cât timp rămân în funcție. Comandanții militari, precum Valeri Gherasimov și Serghei Șoigu, nu au aceeași protecție și pot fi judecați imediat în lipsă.

Statele participante vor alege 15 judecători, iar un procuror independent va avea un mandat unic de șapte ani (Cambridge International Legal Materials). Ucraina estimează că primele verdicte ar putea veni în 2028 (Ukrainska Pravda).

Problema aplicării

Tribunalul nu are propria forță de poliție. Fiecare arestare depinde de decizia unui stat membru de a acționa. Istoria oferă un avertisment. CPI a emis în 2023 un mandat de arestare pe numele lui Putin; Mongolia nu l-a reținut când acesta a vizitat țara. Tribunalul Special pentru Liban a condamnat în lipsă, în 2020, membri Hezbollah pentru asasinarea fostului premier Rafic Hariri. Niciunul nu a fost arestat. Tribunalul pentru fosta Iugoslavie l-a inculpat pe Radovan Karadžić în 1995; Serbia l-a arestat abia treisprezece ani mai târziu, când ambițiile de aderare la UE au făcut ca protejarea lui să coste politic mai mult decât predarea.

Moscova a transmis deja cum vede noua instanță. Pe 13 mai, Duma de Stat a votat cu 384 la 0 autorizarea președintelui să folosească forța militară în străinătate pentru a „proteja cetățenii ruși” vizați de urmăriri penale în instanțe străine sau internaționale (TASS, DW). Legea codifică aceeași doctrină invocată de Rusia înainte de intrările militare în Georgia, în 2008, și în Ucraina, în 2014.

O coaliție cu goluri

Cei 36 de semnatari ai tribunalului sunt covârșitor europeni (Council of Europe, DW). Doar două state din afara Europei s-au alăturat: Australia și Costa Rica. Niciun guvern african, asiatic sau din marile state latino-americane nu a susținut inițiativa. Absența lor alimentează o critică deja prezentă în capitalele nealiniate: că este vorba despre o justiție occidentală selectivă, aplicată Rusiei, dar nu și intervențiilor NATO din Irak sau Libia.

În Europa, 12 state membre ale Consiliului Europei au refuzat să semneze. Patru sunt state UE: Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Malta. Ungaria și Slovacia au blocat în repetate rânduri pachete de sancțiuni ale UE și au folosit conducta petrolieră Drujba ca instrument de presiune. Guvernul interimar al Bulgariei nu a oferit o justificare publică. GERB, principalul partid de opoziție, a numit refuzul o „greșeală politică”, incompatibilă cu apartenența la NATO și UE. Dintre statele din afara UE care nu au semnat, absența Turciei iese în evidență: un membru NATO refuză să susțină tragerea la răspundere pentru agresiunea împotriva unui stat partener.

Statele Unite, care nu sunt membre ale Consiliului Europei, au rămas tăcute. Washingtonul a preferat anterior un tribunal hibrid, cu profil mai redus, și se teme că normalizarea urmăririi penale pentru agresiune ar putea expune viitoare operațiuni militare americane unor contestări juridice. Neimplicarea administrației Trump a ridicat îngrijorări privind deficitul de finanțare pentru o instanță al cărei cost anual de funcționare este estimat la 75 mil. euro. Comisia Europeană a promis 10 mil. euro pentru faza inițială, dar finanțarea pe termen lung rămâne nerezolvată.

Dosarul rămâne deschis

Valoarea tribunalului ar putea depinde mai puțin de condamnări imediate și mai mult de momentul în care va exista un dosar juridic complet. Instanțele internaționale construiesc arhive probatorii. Acestea devin utile când politica internă se schimbă. Franța s-a alăturat comitetului director în aprilie, iar ministrul de externe Jean-Noël Barrot a declarat „Il n'y a pas de paix sans la justice, ni de justice sans la vérité” (Le Figaro). Țările de Jos au confirmat Haga drept sediu, adăugând încă un strat rolului orașului de capitală judiciară globală.

Trecerea de la inculpare la aplicarea efectivă a mandatelor depinde de întrebări la care niciun statut nu poate răspunde: cât timp rămâne Putin la putere, dacă generalii săi vor mai călători vreodată în afara Rusiei și dacă această coaliție europeană va rezista atunci când costul politic al aplicării hotărârilor va crește.