Traderii rezervă ruta gazelor spre Ucraina

Grecia, Bulgaria, România și Republica Moldova au pus cap la cap o rută de conducte prin care gazul natural lichefiat poate ajunge în Ucraina. Capacitatea începe să fie rezervată de traderi. Dar dovezile publice arată, deocamdată, că infrastructura poate funcționa, nu că depozitele ucrainene vor primi efectiv gaz în această iarnă.

Conducte rezervate, contracte lipsă

Gazul natural lichefiat ajunge în terminalele grecești, intră în rețeaua operată de DESFA, operatorul sistemului de transport al gazelor din Grecia, trece în Bulgaria, tranzitează România și ajunge în Ucraina prin Republica Moldova (Comisia Europeană). Fiecare țară își administrează propria rețea, își stabilește tarifele și răspunde în fața propriului reglementator. Platforma CESEC a Comisiei Europene, un forum regional pentru conectivitatea energetică în Europa Centrală și de Sud-Est, coordonează efortul, dar nu cumpără gaz, nu stabilește tarifele de frontieră și nu poate obliga companiile să transporte volume.

Cel mai solid indiciu că proiectul este mai mult decât o hartă politică vine de la punctul greco-bulgar de la Sidirokastro. Traderii au rezervat 46 % din capacitatea disponibilă de export pentru anii gazieri 2026/2027 până în 2029/2030, iar unele rezervări merg până în 2040/2041 (Logos Press, Euro2day). Spațiul transfrontalier într-o conductă nu se rezervă pe mai mulți ani doar pentru imagine. Pe partea de ofertă, DESFA a operat 18,61 TWh de gaze naturale lichefiate în primul semestru din 2026, iar terminalul de la Alexandroupolis și-a triplat volumele față de anul precedent (Powergame).

Toate datele verificabile se opresc însă înainte de frontiera ucraineană. Capacitatea rezervată arată că traderii vor opțiunea de a trimite gaz spre nord. Potrivit Model Diplomat, nu există un document public care să arate cine a contractat încărcături destinate Ucrainei, la ce preț sau în ce zile ar urma să curgă gazul. Transgaz raportează 1,5 mld. metri cubi pe an capacitate bidirecțională cu Bulgaria, dar nu există o cifră comparabilă pentru ieșirea prin Republica Moldova sau Ucraina (BVB/Transgaz).

Economia iernii favorizează încă ruta legată de Rusia

Calendarul strânge spațiul de manevră. Extinderile de capacitate ale Bulgariei la frontierele cu Grecia și România sunt programate pentru sfârșitul lui 2026, astfel că iarna următoare va depinde de conductele existente, nu de infrastructura planificată (Economic.bg). Modernizarea mai amplă a coridorului, de la aproximativ 5 la 9,4 mld. metri cubi pe an, rămâne un angajament de finanțare, nu capacitate disponibilă (Jurnalul).

Costul este constrângerea mai puțin vizibilă. Ruta a devenit comercial plauzibilă abia după ce operatorii au grupat trecerile de frontieră în produse unice de rezervare, cu tarife reduse, permițând unui trader să rezerve capacitate din Grecia până în România printr-o singură tranzacție, în loc să negocieze separat trei taxe de frontieră (Economica). Dacă reducerile dispar pe oricare dintre segmente, traderii pot păstra rezervările, dar pot evita livrările efective.

Bulgaria arată cum se materializează acest risc. Bulgargaz a folosit doar aproximativ 23 % din capacitatea contractată pe ruta turcească în 2025, suportând costuri mari pentru restul neutilizat (Novinite). Plata pentru conducte rămase goale este un avertisment, nu un argument comercial.

Gazul natural lichefiat de pe coridor concurează și cu TurkStream, conducta care transportă gaz rusesc prin Turcia spre Europa de Sud-Est, evitând costurile de lichefiere și regazificare incluse în noua rută. Coridorul Vertical câștigă doar dacă cumpărătorii acceptă să plătească o primă pentru diversificare. Grecia, Bulgaria și România au beneficii diferite din acest pariu: statut de hub, venituri din tranzit și o poziție mai bună de negociere după ce zăcământul românesc Neptun Deep ar urma să intre în producție în jurul anului 2027 (Economica). Ungaria și Slovacia, deși se află în afara rutei fizice, folosesc anxietatea energetică de iarnă pentru a obține concesii pe sancțiuni și aprovizionare, semn că alternativele mai ieftine legate de Rusia continuă să modeleze politica regională (Topky).

Ucraina primește o opțiune, nu o garanție. Ruta funcționează, traderii au rezervat capacitate, iar guvernele și-au declarat sprijinul. Lipsesc însă dovezile livrării: contracte nominale, nominalizări zilnice de flux, prețuri la destinație. Până când transportatorii și cumpărătorii vor vorbi la fel de clar ca guvernele, Coridorul Vertical poate duce gaz în Ucraina, dar nu a arătat încă faptul că o va face.