Bugetul UE de un trilion aprinde disputa agricultură-apărare

Liderii UE acceptă, în linii mari, că următorul buget pe șapte ani trebuie să finanțeze apărarea, parcursul de aderare al Ucrainei și competitivitatea economică. Reuniți la Bruxelles pe 18-19 iunie, au constatat însă că nu pot cădea de acord asupra capitolelor care ar trebui reduse. Primul text de compromis a fost respins din toate direcțiile: statele contributoare nete îl consideră prea scump, Parlamentul European îl consideră prea mic, iar statele estice spun că ignoră amenințarea rusă de la frontiera lor (EUobserver, European Parliament).

Disputa depășește negocierea obișnuită pe bani. Propunerea Comisiei Europene pentru Cadrul Financiar Multianual 2028-2034, plafonul de cheltuieli pe șapte ani care determină fiecare buget anual al UE, ar reduce ponderea cumulată a subvențiilor agricole și a fondurilor pentru dezvoltare regională de la aproximativ 62 % din actualul buget la circa 44 % (ECA, European Times). Diferența ar merge spre apărare, extindere și competitivitate. Fiecare euro mutat într-o direcție este un euro pierdut de altcineva.

Cine blochează ce

Proiectul președinției cipriote a încercat să tempereze această mutare, protejând agricultura și coeziunea și împingând reduceri mai mari spre apărare și acțiunea externă (Euronews). Germania a calificat rezultatul drept inacceptabil și a respins orice nouă împrumutare la nivelul UE. Parlamentul European, care nu poate rescrie acordul unanim al Consiliului, dar poate refuza să-l aprobe, a respins întreaga direcție (2EU Brussels).

Coalițiile din spatele acestor poziții sunt mai complicate decât o simplă ceartă nord-sud pe bani.

Danemarca și un grup de state contributoare nete, inclusiv Țările de Jos, Suedia și Austria, au circulat pe 14 mai un document informal care redenumește disciplina fiscală drept „modernizare”. Argumentul lor este că vechile cheltuieli pentru agricultură trebuie să scadă pentru a face loc apărării și inovării.

Cea mai dură cerere privește votul inversat în mecanismul de condiționare de statul de drept. Suspendarea fondurilor ar intra automat în vigoare și ar rămâne aplicabilă dacă un număr suficient de guverne, ponderate după populație, nu votează pentru ridicarea ei. În regulile actuale, este nevoie de o majoritate pentru a impune condiționalitatea. În propunerea lor, este nevoie de o majoritate pentru a o ridica. Țările cu probleme privind statul de drept, cel mai vizibil Ungaria, s-ar confrunta cu înghețări automate ale fondurilor, mult mai greu de anulat.

Franța vrea să protejeze Politica Agricolă Comună, programul UE de subvenții pentru fermieri, și în același timp să extindă finanțarea apărării. Pentru a plăti ambele obiective, Parisul susține noi venituri la nivelul UE și împrumuturi comune, reluând modelul din perioada pandemiei, care a creat Fondul de redresare. Berlinul consideră ambele opțiuni închise.

Polonia susține aderarea Ucrainei și o linie dură față de Rusia, dar insistă că banii pentru securitate nu pot reduce plățile agricole sau fondurile pentru dezvoltare regională. Aderarea Ucrainei ar putea costa între 85 mld. euro și 96,5 mld. euro pe durata bugetului, potrivit estimărilor Comisiei, iar membrii actuali s-ar putea confrunta cu reduceri de circa 20 % ale plăților din Politica Agricolă Comună, odată cu intrarea unei mari economii agricole în sistemul de subvenții (EUobserver, Euronews). Polonia, cel mai mare beneficiar net atât al banilor pentru agricultură, cât și al fondurilor de coeziune, ar absorbi cea mai mare lovitură.

Statele estice cele mai angajate în securitatea europeană sunt și cele ale căror bugete depind cel mai mult de transferurile UE. România vrea o apărare mai solidă a frontierei și aderarea mai rapidă a Ucrainei și Moldovei, dar propriul deficit bugetar îi limitează contribuția națională. Aceste țări cer simultan cheltuieli de apărare și menținerea fondurilor de coeziune, o combinație care nu se închide fără contribuții mai mari sau venituri noi.

Capcana unanimității

Cadrul Financiar Multianual cere unanimitate în Consiliul European, unde șefii de stat și de guvern stabilesc direcția politică a UE, ceea ce înseamnă că orice țară poate bloca acordul. Pozițiile de plecare sunt, deliberat, maximaliste. Nicio capitală nu își arată prima compromisul final.

Negocierea reală se va desfășura pe parcursul mai multor luni, probabil până în 2027. Dacă guvernele nu ajung la un acord înainte ca actualul cadru financiar să expire, cheltuielile revin la plafoanele din ultimul an, fără programe noi. Investițiile în apărare și extindere ar îngheța exact în momentul în care Europa spune că are nevoie de mai mult.

Curtea de Conturi Europeană a admis că redesenarea propusă de Comisie merge în direcția corectă, dar a semnalat că rămân probleme importante nerezolvate, inclusiv rabaturile, resursele proprii, adică noi fluxuri de venituri la nivelul UE precum taxele la frontieră pe carbon sau taxele pe tranzacții financiare, și serviciul datoriei pentru împrumuturile comune din pandemie (ECA). Niciun document public nu arată cum pot încăpea extinderea, apărarea și cheltuielile tradiționale sub același plafon.

Europa a declarat apărarea și extinderea drept priorități strategice. Bugetul nu le finanțează la scara necesară. Închiderea acestei diferențe înseamnă reduceri ale subvențiilor agricole și ale transferurilor regionale, iar niciun guvern care se apropie de alegeri nu se oferă să înceapă.