Trimisul lui Trump, Jeff Landry, vizează baze în Groenlanda, pe fondul adâncirii crizei politice daneze

Jeff Landry, trimisul special al lui Donald Trump pentru Groenlanda, a ajuns la Nuuk pe 18 mai pentru conferința Future Greenland. A găsit o insulă unde SUA au obținut deja controlul asupra a 92,5 % din cel mai mare zăcământ de pământuri rare din afara Chinei, au propus trei noi baze militare cu statut de teritoriu suveran american și negociază cu un partener al cărui garant politic, Danemarca, stă de opt săptămâni fără un guvern funcțional.

Captura pe două fronturi

Washingtonul acționează în Groenlanda pe două linii paralele: accesul la minerale strategice și extinderea militară. Ambele folosesc aceeași breșă instituțională.

Prima a avansat linia mineralelor. Critical Metals Corp., companie listată în SUA și susținută printr-o finanțare de până la 120 mil. dolari de la Export-Import Bank, a primit pe 5 mai aprobarea guvernului groenlandez pentru consolidarea controlului asupra zăcământului Tanbreez de pământuri rare grele. Situl are una dintre cele doar două licențe miniere active de pe insulă, într-un peisaj cu peste 140 de permise de explorare, iar licența este valabilă până în 2050. Prima producție este vizată pentru trimestrul IV din 2028, cu contracte de preluare deja promise contractorilor americani din apărare.

Linia militară vine cu câteva săptămâni în urmă. Generalul Gregory Guillot, comandantul US Northern Command, a prezentat planul celor trei baze în martie, în Senatul american. Două amplasamente, Narsarsuaq și Kangerlussuaq, ambele foste aerodromuri americane, au fost inspectate fizic de oficiali ai ambasadei. Statutul de „teritoriu suveran” ar marca o ruptură față de Acordul de apărare SUA-Danemarca din 1951, prin crearea unor enclave aflate sub jurisdicție americană într-un teritoriu legat instituțional de Europa.

Ambele direcții sunt ajutate de amânarea legii groenlandeze privind verificarea investițiilor, care ar fi dat autorităților puterea să blocheze achiziții străine în sectoare strategice. Legea a fost retrasă din sesiunea parlamentară de primăvară și împinsă spre toamna lui 2026. Între aprilie și mai, trei aprobări majore în sectorul mineralelor au trecut fără acest filtru.

Scaunul gol al Copenhagăi

Danemarca nu poate răspunde coerent pentru că nu are, în acest moment, cine să angajeze un răspuns. Țara este fără guvern de la alegerile din 24 martie, cea mai lungă criză de formare guvernamentală de după 1945. Negocierile pentru coaliție au fost suspendate pe 17 mai, cu o zi înainte de sosirea lui Landry.

Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a spus direct pe 12 mai unde este vulnerabilitatea: politica externă și de apărare „ține de Regatul Danemarcei, adică de Groenlanda și Danemarca împreună”, iar el vrea rapid un guvern danez. Presa locală scrie că reprezentanții danezi nu sunt așteptați la conferința Future Greenland. Landry discută cu Groenlanda fără miniștri danezi în sală.

Europa se mișcă, dar lent

Răspunsul european există, însă funcționează pe alt calendar. NATO a lansat în februarie Arctic Sentry, o misiune de supraveghere care grupează patrulele aliaților într-un singur cadru, cu avioane Eurofighter germane și desfășurări nordice extinse. Franța a deschis un consulat la Nuuk și a trimis un ministru al comerțului la aceeași conferință ca Landry, în paralel cu un acord de cartografiere geologică încheiat cu BRGM, serviciul geologic național francez. Consiliul Nordic, organismul parlamentar comun pentru cooperarea nordică, coordonează politica arctică în jurul unei posibile coaliții Canada-state nordice.

Nimic din toate acestea nu egalează ritmul Washingtonului. Regulamentul european privind materiile prime critice urmărește ca UE să ajungă la 10 % extracție internă până în 2030, dar prima producție europeană de pământuri rare este așteptată abia spre finalul lui 2031, în Norvegia. SUA au deja contracte, finanțare și o licență minieră.

Coridorul îngust al lui Nielsen

Premierul Groenlandei a trasat linii roșii clare: nicio cedare de teritoriu, control democratic asupra oricărui acord și oprirea amenințărilor (BT, Nordjyske). În același timp, lasă deschise două uși: mai multă responsabilitate în cadrul NATO și o cooperare economică mai largă.

Un premier danez interimar nu poate încheia acorduri obligatorii. Dar contractele miniere sunt deja făcute, iar grupul de lucru militar se întâlnește oricum. Dacă termenul de 21 mai pentru formarea coaliției daneze trece fără guvern, spațiul de manevră al Washingtonului se lărgește. SUA lucrează în săptămâni. Europa răspunde în ani.