Trump deschide un canal separat pe Ucraina

Pe 5 iulie, Donald Trump a vorbit separat cu Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, cu două zile înainte ca liderii NATO să se reunească la Ankara. Nu a existat un comunicat comun, nu există o succesiune verificată a discuțiilor și nici o versiune acceptată de toate părțile (Le Monde, ZEIT). Treizeci și două de delegații aliate intră astfel într-un summit în care președintele SUA tocmai a deschis un canal paralel cu ambele părți ale războiului.

Ce au schimbat și ce nu au schimbat convorbirile

Trump nu putea rescrie politica NATO prin telefon. Secretarul general Mark Rutte lucrase de mai multe săptămâni pentru a restrânge agenda de la Ankara la cheltuieli de apărare, producția de armament și muniție și sprijinul pentru Ucraina (NATO). Reprezentanții statelor aliate negociaseră deja declarația summitului înainte ca liderii să ajungă în Turcia (Euronews). Trump poate pune presiune pe aliați, dar nu poate modifica singur linia convenită a NATO.

A schimbat însă atmosfera politică. Detaliile despre discuția cu Putin, care ar fi durat aproximativ 90 de minute, provin din briefingul consilierului de la Kremlin Iuri Ușakov și trebuie tratate ca versiunea Moscovei, nu ca relatare verificată independent (n-tv). Aliații au ajuns la Ankara știind că trebuie să apere angajamentele deja negociate privind articolul 5, garanția de apărare colectivă a NATO, cheltuielile militare și Ucraina. Trebuiau să facă asta având la masă un președinte american care tocmai vorbise cu ambii beligeranți.

Întrebarea creată de aceste convorbiri este dacă banii, sistemele de apărare antiaeriană și contractele de producție din spatele angajamentelor sunt suficient de concrete pentru ca un canal separat cu Putin să nu le poată anula politic.

Cum a răspuns Europa

Reacțiile nu se împart după nivelul de alarmă, ci după ce are nevoie fiecare capitală să obțină la Ankara.

Polonia își acoperă riscurile pe trei direcții. Principala cerere a Varșoviei este o prezență militară americană permanentă pe teritoriul polonez (Wprost, gov.pl). În același timp, premierul Donald Tusk le-a cerut membrilor delegației să fie prudenți în privința unor noi angajamente financiare pentru Ucraina, argumentând că Polonia suportă deja o povară specială prin protejarea frontierei estice a Uniunii Europene (RMF24). Varșovia nu spune că trebuie făcut mai puțin pentru Ucraina. Refuză însă să fie tratată ca plătitor fără limită, în timp ce funcționează deja drept principal coridor logistic spre est.

Germania a răspuns prin bani. Cancelarul Friedrich Merz a reafirmat că Ucraina se poate baza pe Berlin, mai ales în materie de apărare antiaeriană (Handelsblatt). Berlinul a susținut un angajament de sprijin pe termen mai lung, iar potrivit FAZ, cea mai mare parte a finanțării suplimentare ar urma probabil să revină Germaniei. Logica este simplă: sprijinul aliat trebuie făcut suficient de obligatoriu financiar încât să nu poată fi desfăcut printr-o convorbire bilaterală.

Franța a trasat o limită formală. O declarație comună franco-germano-britanico-ucraineană din 7 iunie spune că orice element al unui eventual acord care privește Uniunea Europeană sau NATO trebuie aprobat de statele membre ori de aliați (Élysée). Pe scurt, Washingtonul nu poate negocia cu Moscova interesele europene sau aliate. Macron acceptă că un canal al lui Trump către Putin poate fi util, dar numai dacă este încadrat de participarea Ucrainei și de acordul europenilor.

Finlanda și Suedia au formulat cel mai puternic argument pentru a trata accesul lui Trump la Moscova ca pe un atu, nu doar ca pe un risc. Președintele Alexander Stubb a susținut că doar Trump îl poate forța pe Putin să vină la masa negocierilor (Yle). Premierul suedez Ulf Kristersson a pus trei condiții: o responsabilitate europeană mai mare în domeniul apărării, o producție de armament mai puternică și continuarea sprijinului pentru Ucraina (GP). Ambele țări privesc Ucraina prin prisma securității la Marea Baltică: dacă sprijinul aliat slăbește, se modifică și echilibrul militar din nordul Europei în raport cu Rusia.

Testul livrării

Convorbirile au schimbat atmosfera politică a summitului, nu deciziile NATO propriu-zise. Niciun pachet de ajutor nu a fost modificat vizibil. Nu a fost publicată nicio versiune comună americano-ruso-ucraineană. Toate pozițiile europene converg spre același răspuns practic: angajamentele trebuie fixate suficient de concret încât nicio convorbire telefonică să nu le poată anula. Întrebarea la care aceste guverne trebuie acum să răspundă în fața propriilor publicuri este dacă sistemele de apărare antiaeriană promise vor fi livrate, dacă vor fi semnate contractele de producție și dacă banii vor ajunge efectiv.