Trump revendică Groenlanda fără acord scris

Donald Trump a anunțat pe 18 septembrie că Statele Unite au obținut „control permanent asupra securității și asupra tuturor celorlalte necesități” în Groenlanda (Politico). Danemarca și Groenlanda au declarat că s-a ajuns la un acord politic, dar că nu există încă un text cu caracter obligatoriu. Semnarea este așteptată în timpul Adunării Generale a ONU, după care ar urma voturi în parlamentele de la Copenhaga și Nuuk (Reuters). La patru zile de la anunț, niciun text semnat și nicio prevedere obligatorie din punct de vedere juridic nu au fost făcute publice. Întrebarea este dacă Washingtonul a obținut efectiv competențe pe care nu le avea deja.

Ce are deja Washingtonul

Punctul de plecare este acordul de apărare americano-danez din 1951, negociat în cadrul NATO. Tratatul le oferă deja Statelor Unite o autoritate militară extinsă în Groenlanda: dreptul de a construi și opera instalații, de a staționa trupe și echipamente, de a controla debarcările și de a se deplasa liber pe insulă, pe uscat, pe mare și prin spațiul aerian (US Government treaty scan, Avalon Project). Acordul rămâne în vigoare atât timp cât și tratatul fondator al NATO. O actualizare din 2004 a introdus drepturi de consultare pentru guvernul groenlandez, dar a păstrat accesul de bază al Statelor Unite (US State Department).

Peter Viggo Jakobsen, cercetător la Academia Daneză de Apărare, a oferit cea mai tranșantă interpretare: anunțul nu pare să fi modificat substanțial drepturile militare ale Statelor Unite, deoarece cadrul existent oferea deja un spațiu de operare foarte larg (Ilta-Sanomat). O mare parte din reducerea prezenței americane după încheierea Războiului Rece a fost alegerea Washingtonului, nu rezultatul unei restricții impuse de Danemarca.

Ce revendică acum Trump și ce lipsește

Potrivit unui oficial anonim al Departamentului de Stat, noile prevederi raportate ar include autoritate americană fără un termen de expirare precizat, dreptul de a bloca baze și trupe ale adversarilor, precum și un cuvânt de spus în privința investițiilor străine sensibile (NBC News). Trump a adăugat că activitățile statelor din afara NATO nu ar putea avea loc fără aprobarea scrisă a Statelor Unite. Această relatare neconfirmată a unui singur oficial este singura descriere disponibilă a conținutului acordului.

Dacă informațiile sunt corecte, prevederile ar depăși cadrul din 1951 într-un punct esențial: ar extinde autoritatea Statelor Unite de la operațiunile militare la relațiile economice ale Groenlandei. Tratatul existent reglementează zonele de apărare. Dreptul Statelor Unite de a bloca investiții străine s-ar extinde însă asupra unor domenii administrate de Groenlanda, inclusiv resursele minerale și infrastructura.

Nicio clauză aplicabilă nu a fost publicată pentru a confirma aceste informații.

Cine decide

Prim-ministrul danez Mette Frederiksen și premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen au susținut amândoi că aranjamentul păstrează suveranitatea Danemarcei și dreptul Groenlandei la autodeterminare (The Guardian, Reuters). Transformarea acestor asigurări în norme juridice necesită două aprobări distincte. Potrivit Constituției daneze, tratatele care creează obligații sau presupun cheltuieli au nevoie de consimțământul Folketingului, parlamentul Danemarcei (Danish Constitution). Legea privind autonomia Groenlandei din 2009 păstrează apărarea în competența Copenhagăi, dar impune ca Groenlanda să fie „implicată” în chestiunile de politică externă care o afectează în mod special (Greenland Self-Government Act).

Poziția Groenlandei nu echivalează cu un drept formal de veto asupra tratatului. Dacă acordul vizează însă drepturile asupra mineralelor, reglementările de mediu sau planificarea infrastructurii, acestea sunt domenii pe care Groenlanda le administrează deja în baza autonomiei transferate. Copenhaga nu le poate ceda fără consimțământul groenlandez.

Ce înseamnă pentru Europa

Cu două săptămâni înainte de anunțul lui Trump, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vizitat Nuuk și a prezentat un pachet de 200 de milioane de euro pentru infrastructură, conectivitate și materii prime critice (EU Sustainable Energy Week, EU Perspectives). Bruxellesul construiește parteneriate care i-ar putea oferi influență asupra resurselor arctice și a lanțurilor de aprovizionare. Groenlanda a părăsit Comunitatea Europeană în 1985, dar Uniunea finanțează insula prin cadrul destinat țărilor și teritoriilor de peste mări, iar groenlandezii au cetățenie daneză.

Interesul european este limitat, dar concret. Dacă acordul nepublicat le oferă Statelor Unite dreptul de a verifica sau bloca investiții în Groenlanda, proiectele finanțate de UE și companiile europene care activează în domenii aflate altfel sub controlul Groenlandei ar putea fi restricționate. Aceasta este clauza la care textul trebuie să răspundă, însă nimeni din afara camerei de negociere nu a văzut-o.

Niciun instrument publicat nu le conferă Statelor Unite control permanent asupra Groenlandei. Este posibil să existe un proiect confidențial, dar cele trei guverne datorează acum publicului clauzele care ar trebui să arate ce s-a schimbat și cine poate bloca decizia.