Trump propune gaz rusesc, UE menține interdicția

Steve Witkoff și Jared Kushner, emisarii lui Donald Trump, i-au cerut Ucrainei să ia în calcul redeschiderea conductelor prin care gazul rusesc ajungea odinioară în Europa, ca stimulent într-un acord de pace, a relatat The New York Times. UE a legiferat deja oprirea acestui comerț: contractele noi pentru gaz rusesc sunt interzise, iar cele vechi expiră după un calendar stabilit. Washingtonul poate aduce ideea la masa negocierilor, dar numai instituțiile europene pot decide dacă acest gaz va mai putea fi cumpărat în Europa.

Relatarea se bazează pe persoane care cunosc discuțiile, dar nu sunt numite. Potrivit acestora, au avut loc conversații cu Volodimir Zelenski la Kiev, în septembrie, și cu oficiali ucraineni și europeni la Miami, la începutul lunii octombrie (New York Times). Articolul nu precizează volumele, conducta vizată, cumpărătorul sau calendarul.

Reacțiile oficiale au rămas vagi. Casa Albă a transmis doar că lucrează la un plan de pace care să includă stimulente economice pentru ambele părți, în timp ce purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că reluarea cooperării energetice ar fi benefică pentru Rusia și, posibil, pentru Europa (New York Times). Potrivit aceleiași relatări, oficialii europeni au respins ideea.

Postul german n-tv a relatat că un consilier pentru securitate al cancelarului Friedrich Merz a criticat dur propunerea. Este o relatare a discuțiilor; Berlinul nu și-a făcut publică poziția.

Nici Zelenski, nici Comisia Europeană nu au răspuns oficial. Propunerea vine după ce Trump a suspendat noile sancțiuni americane asupra veniturilor Rusiei din energie, chiar înainte ca acestea să intre în vigoare (To Brief).

Legea este deja în vigoare

Regula este simplă: statele europene nu pot semna contracte noi pentru gaz rusesc, fie că acesta vine prin conducte, fie sub formă de gaz natural lichefiat transportat cu nave, iar contractele existente au termene de încetare. Regulamentul (UE) 2026/261 se aplică direct în toate statele membre din 3 februarie. Contractele semnate după 17 iunie 2025 nu beneficiază de perioadă de tranziție, iar ultimele contracte de lungă durată pentru gaz transportat prin conducte expiră la 30 septembrie 2027 (EUR-Lex).

Prin urmare, o parte din gazul rusesc încă ajunge legal în Europa. Contractele vechi au asigurat 36 de miliarde de metri cubi în 2025, adică 12 % din importurile de gaze ale UE, în principal prin conducta TurkStream, care aprovizionează sud-estul Europei (Comisia Europeană). Aceste contracte sunt însă pe cale să expire. Orice cantitate suplimentară oferită în cadrul unui acord de pace ar necesita contracte noi, tocmai cele interzise de lege.

Pentru a schimba regula, ar fi nevoie de trei instituții. Comisia Europeană, executivul UE, ar trebui să propună modificarea regulamentului, iar Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, unde votează guvernele naționale, ar trebui să o aprobe.

Anul acesta, ambele instituții au votat în direcția opusă. În ianuarie, 24 de guverne au susținut interdicția, Ungaria și Slovacia au votat împotrivă, iar Bulgaria s-a abținut (Consiliul Uniunii Europene). Votul s-a desfășurat cu majoritate calificată, procedură în care niciun guvern nu poate bloca singur decizia; astfel, cele două voturi împotrivă nu au fost suficiente pentru a opri interdicția. Parlamentul European a aprobat-o cu 500 de voturi pentru și 120 împotrivă (Parlamentul European).

Legea prevede o singură derogare restrânsă. Dacă este declarată o urgență privind aprovizionarea cu gaze, Comisia Europeană poate suspenda interdicția pentru cel mult patru săptămâni, de fiecare dată, și numai pentru contracte pe termen scurt (EUR-Lex). Clauza este destinată unei crize de aprovizionare. Importurile constante, prevăzute într-un acord de pace, nu s-ar încadra în condițiile ei.

Cine ar cumpăra gazul

Redeschiderea conductelor ar necesita și un cumpărător, însă foștii clienți europeni s-au retras. Compania energetică austriacă OMV a pus capăt în decembrie 2024 contractului de furnizare cu Gazprom Export, care urma inițial să rămână în vigoare până în 2040 (OMV).

Reluarea livrărilor ar necesita, așadar, un acord de furnizare cu Rusia, un acord de tranzit cu Kievul, rezervarea capacității în conducte și o companie europeană dispusă să semneze. Aceasta ar încheia un tip de contract pe care regulamentul îl interzice.

Câștigurile și costurile s-ar împărți inegal. Kievul ar putea încasa taxe de tranzit, iar Moscova și-ar recăpăta veniturile din exporturi. Europa ar reveni la dependența de care s-a desprins cu costuri și după ani de efort. Autoritatea germană de reglementare a rețelelor a documentat cum Rusia a redus treptat livrările prin Nord Stream în 2022, înainte să le oprească de tot (Bundesnetzagentur).

În forma relatată, propunerea americană de negociere nu indică niciun cumpărător european și niciun plan de modificare a legislației UE. Pentru a deveni realitate, ar trebui susținută de Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, iar niciuna dintre aceste instituții nu a cerut deocamdată redeschiderea discuției.