Trump cântărește revenirea Turciei la F-35

Avionul invizibil F-35 este și unul dintre cele mai precise instrumente diplomatice ale Washingtonului. La summitul NATO, Donald Trump a spus că nu a decis încă dacă va permite Turciei să reintre în programul aeronavei (USA Today, The Hill). Ambiguitatea este utilă politic. Pentru că Statele Unite controlează accesul la acest avion, F-35 le oferă puterea de a decide ce aliați primesc cea mai sensibilă tehnologie militară a alianței.

Recep Tayyip Erdogan l-a avertizat pe Kyriakos Mitsotakis să nu „facă aceeași greșeală ca Netanyahu”, opunându-se accesului Turciei. Premierul grec a răspuns că Atena nu va spune Washingtonului cui să vândă arme, dar a numit „un anacronism” amenințarea oficială a Turciei cu războiul dacă Grecia își extinde apele teritoriale din Marea Egee la 12 mile marine (Euronews Greece). Amândoi vorbeau, de fapt, pentru același public: Washingtonul. Decizia îi aparține Statelor Unite.

Cum funcționează blocajul

Grecia este deja în program. Agenția americană pentru cooperare în domeniul securității apărării, structura Pentagonului care gestionează vânzările externe de armament, a notificat Congresul în ianuarie 2024 despre o posibilă vânzare de până la 40 de avioane F-35A către Atena (DSCA). Grecia a semnat scrisoarea de acceptare șase luni mai târziu (Lockheed Martin).

Turcia este exclusă. În 2019, Pentagonul a scos Ankara din program după ce aceasta a acceptat sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400. Argumentul a fost direct: F-35 „nu poate coexista cu o platformă rusească de colectare de informații” care ar putea învăța să detecteze semnătura stealth a avionului (Pentagon). Washingtonul a sancționat apoi agenția turcă pentru achiziții de apărare în baza CAATSA, legea americană care penalizează tranzacțiile majore cu sectorul rus de apărare (State Department).

Trump poate transmite semnale favorabile către Erdogan, dar CAATSA este lege, nu preferință prezidențială. 18 membri ai Congresului s-au opus public reintegrării Turciei, iar o rezoluție a fost depusă pentru a bloca transferurile asociate (Protothema, RIK). O schimbare de poziție ar cere fie dovada verificabilă că sistemele S-400 au fost eliminate, fie o soluție legislativă pe care nicio administrație nu a încercat-o până acum.

De ce capitalele europene sunt împărțite

Grecia și Israelul văd accesul Turciei la F-35 ca pe o amenințare directă la adresa echilibrului militar regional. Turcia menține încă amenințarea formală de război legată de Marea Egee. Atena susține că a oferi același avion stealth unui stat care păstrează o asemenea amenințare contrazice logica programului. Benjamin Netanyahu a întărit separat presiunea, avertizându-l pe Trump că avioanele F-35 turcești ar modifica balanța regională (n-tv, ZEIT).

România privește Turcia prin filtrul Mării Negre. Bucureștiul cooperează cu Ankara și Sofia pentru combaterea minelor marine și protejarea infrastructurii critice (Digi24). Pentru București, o Turcie mai bine ancorată în Occident înseamnă un partener mai capabil în fața Rusiei.

Italia și Spania complică orice linie europeană de solidaritate. Leonardo operează la Cameri, în Italia, o linie de asamblare pentru F-35 și a lansat în iunie 2025 un joint venture cu compania turcă Baykar pentru sisteme fără pilot (Leonardo, Leonardo-Baykar). Aceste contracte îi dau Romei motive să țină Ankara aproape. Spania intenționează să cumpere avioane turcești de antrenament Hurjet (Euronews Spain). Răspunsul european propriu la avioanele de generația a cincea, FCAS, sistemul franco-germano-spaniol de luptă aeriană al viitorului, rămâne blocat în dispute industriale (El País). Până când FCAS va produce efecte reale, capitalele europene rămân dependente de avioanele americane și de parteneriatele cu Turcia pentru a acoperi golurile.

Cine ține cheia

Între Turcia și F-35 există două filtre. Casa Albă trebuie să certifice că problema S-400 a fost rezolvată. Congresul poate bloca sau întârzia orice vânzare. Trump controlează primul filtru, dar întrebarea este dacă geografia și greutatea militară a Turciei justifică ocolirea regimului american de control al exporturilor. Atena, Ierusalimul și cei 18 membri ai Congresului mizează că nu. Ankara și o parte din flancul estic al NATO mizează că da. Cât timp sistemele S-400 rămân fizic pe teritoriul Turciei, blocajul rămâne în vigoare.