F-16 turcești hărțuiesc trei miniștri EU

În seara de 7 iunie, două F-16 turcești au decolat de pe un aeroport nerecunoscut internațional și au urmărit aeronavele care îi transportau pe miniștrii apărării din Grecia, Franța și Țările de Jos spre o reuniune a UE despre apărarea reciprocă europeană. Interferențe radio venite din zona ocupată de Turcia au perturbat comunicațiile din cockpit. Toate cele trei avioane au aterizat în siguranță la Larnaca. A doua zi dimineață, miniștrii au discutat cum ar trebui să se apere Europa. Niciunul dintre guvernele lor nu a recunoscut public ce se întâmplase cu câteva ore înainte în spațiul aerian de deasupra Ciprului.

Incidentul și tăcerea care a urmat

Ministerul Apărării din Cipru a consemnat hărțuirea în două episoade: la 19:14, ora locală, împotriva aeronavelor franceză și olandeză, apoi la 19:51 împotriva avionului militar grec (Protothema, Newsit). Transmisiunile au venit de la aeroportul Tymbou, aflat în nordul ocupat, care funcționează fără recunoaștere din partea Organizației Aviației Civile Internaționale, agenția ONU care stabilește regulile aviației civile. Cele două F-16 au urmărit de la distanță zborurile ministeriale, fără să se apropie de ele.

Grecia a documentat incidentul prin canale oficiale. Franța, Țările de Jos, Polonia, Bulgaria, Irlanda, Înaltul Reprezentant al UE Kaja Kallas și secretarul general al NATO, Mark Rutte, nu au emis nicio declarație publică (comunicarea EEAS către presă nu conține nicio condamnare în documentele publicate după reuniune). Fiecare dintre acești actori are o dependență bilaterală proprie față de Turcia: contracte de armament, coordonare în NATO, gestionarea migrației sau tranzit energetic.

Cu câteva zile înainte, Serviciul European de Acțiune Externă, brațul diplomatic al UE, condamnase formal Moscova pentru „încălcarea imprudentă a spațiului aerian al UE” (EEAS). Când Turcia hărțuiește avioanele a trei miniștri europeni la o reuniune oficială despre apărare, instituția tace.

Dublul joc al Franței

Rezultatul central al reuniunii a făcut contradicția și mai vizibilă. La câteva ore după incident, ministrul francez al apărării, Catherine Vautrin, a semnat cu Cipru un acord privind statutul forțelor, cunoscut ca SOFA, care permite desfășurarea de trupe franceze pe insulă în „scopuri umanitare” și stabilește un cadru pentru exerciții comune, schimb de informații și cooperare navală (Cyprus Mail).

În același timp, Franța negociază coproducția sistemului de apărare antiaeriană SAMP/T cu Turcia și tocmai a semnat un parteneriat între Safran și Baykar, producătorul dronelor TB2 folosite în operațiunile militare turcești (Opex360, Intelligence Online). Parisul înarmează Turcia și garantează securitatea țării amenințate de Turcia. Niciun parlamentar francez nu a forțat până acum o clarificare publică a acestei contradicții.

Calculul Turciei

Ankara nu recunoaște hărțuirea. Presa apropiată statului turc prezintă contextul mai larg în termeni defensivi: Turcia ar urmări „îndeaproape și cu atenție activitățile recente de înarmare” ale Greciei și Ciprului (Daily Sabah). În lectura turcă, aeroportul Tymbou aparține autoproclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord. Apelurile radio din acel turn nu ar fi hărțuire, ci aplicarea suveranității.

Momentul nu pare întâmplător. Turcia își majorase deja alocarea pentru apărarea nordului Ciprului la 9,65 mld. lire, adică aproximativ 47 % din pachetul total de asistență destinat teritoriului ocupat (Nordic Monitor). Un proiect de lege privind zonele de jurisdicție maritimă, dacă va fi adoptat, ar înscrie în legislație doctrina „Patria Albastră”, transformând revendicările aeriene și maritime ale Turciei din opțiuni politice în obligații juridice interne.

Testul apărării reciproce pe care nimeni nu îl numește

Miniștrii apărării din UE nu pot numi colectiv hărțuirea pe care au trăit-o în drum spre propria reuniune despre apărare colectivă. S-au întâlnit la Nicosia pentru a discuta aplicarea articolului 42.7, clauza de apărare reciprocă a UE, care obligă statele membre să se ajute dacă unul dintre ele este atacat. European Council on Foreign Relations a descris clauza drept „semnificativă juridic, dar incompletă operațional”, fără structură de comandă, fără răspuns pregătit dinainte și fără procedură de escaladare (ECFR). Cipru, care deține președinția rotativă a UE, a cerut mecanisme concrete de implementare.

Articolul 42.7 promite solidaritate. Spațiul aerian de deasupra Nicosiei a arătat cât de greu devine acest cuvânt când costul diplomatic trebuie calculat separat, capitală cu capitală. Cât timp guvernele europene nu pot recunoaște o provocare împotriva propriilor miniștri fără să măsoare mai întâi prețul bilateral, clauza de apărare reciprocă rămâne text juridic. Testată înainte de război și găsită goală.