Două baze, un singur acord

Parlamentul Bulgariei a aprobat găzduirea unor avioane-cisternă americane. Cipru nu a ales să găzduiască RAF Akrotiri. Ambele instalații apar acum în relatări despre posibile planuri iraniene de atac, iar diferența dintre ele contează mai mult decât amenințarea în sine.

Potrivit relatărilor FT preluate de Al-Monitor și Saudi Gazette, persoane apropiate regimului de la Teheran au spus că forțele iraniene au analizat posibile lovituri asupra unor obiective militare americane sau aliate din sud-estul Europei, în cazul în care președintele Trump ar escalada războiul. Două locuri au revenit constant în discuție: baza aeriană Bezmer din Bulgaria și RAF Akrotiri din Cipru. Nicio sursă consultată nu a prezentat un ordin operațional confirmat sau o evaluare declasificată a serviciilor de informații care să susțină afirmația (Fakti). Este vorba despre relatări privind scenarii de contingență, nu despre dovada unui atac iminent. Dar ele au plasat teritoriu european pe lista de ținte a unui alt stat.

Bezmer: risc autorizat politic

Bezmer este cazul mai clar. Adunarea Națională a Bulgariei a autorizat o desfășurare temporară americană: până la opt avioane-cisternă KC-135 și aproximativ 250 de militari, între 24 iulie și 1 octombrie (Stars and Stripes, Demócrata). Bulgaria este membră NATO. Un atac armat asupra Bezmer ar intra sub incidența Articolului 5, angajamentul de apărare colectivă al NATO, potrivit căruia un atac asupra unui aliat este tratat ca un atac asupra tuturor (NATO).

Publicul poate vedea cine a aprobat această expunere. Parlamentul a votat, desfășurarea are o dată de încheiere, iar funcția militară a prezenței americane este explicită.

Akrotiri: expunere moștenită

Akrotiri funcționează după o altă logică. Baza se află în interiorul zonelor suverane britanice, teritorii pe care Marea Britanie le-a păstrat când Cipru a devenit independent, în 1960, și pe care le administrează direct și astăzi (UK Government). Cipru este membru al Uniunii Europene, dar nu este aliat NATO. Tratatele UE reglementează aceste zone printr-un protocol special, tratându-le separat de teritoriul cipriot obișnuit (EUR-Lex).

Dacă Akrotiri ar fi lovită, responsabilitatea suverană ar reveni Londrei. Dar Cipru, statul expus geografic, nu ar avea nici control asupra bazei, nici o cale directă prin Articolul 5 către apărare colectivă.

Potrivit Cyprus Mail, o dronă suspectată că ar fi de fabricație iraniană și lansată printr-un proxy a lovit baza în martie. De atunci, Marea Britanie a contractat lucrări de 800.000 de lire sterline pentru sirene antiaeriene suplimentare în jurul zonei bazei (UK Defence Journal). Este adaptare după fapt, nu garanție oferită înainte.

Guvernul cipriot le-a spus jurnaliștilor că republica „nu este o țintă” și că menține canale de comunicare cu Teheranul (Politis). Poziția este de înțeles, dar ocolește partea decisivă: instalația care face Ciprul relevant militar nu este controlată de Nicosia.

Unde responsabilitatea diferă deja

NATO a transmis că este „pregătită să răspundă oricărei amenințări”, fără să anunțe o nouă desfășurare sau o consultare formală de securitate legată de aceste relatări (Al Jazeera). Ministrul bulgar de Interne, Ivan Demerdzhiev, a spus că Sofia a luat „toate măsurile posibile” la Bezmer, peste ceea ce ar fi cerut evaluările actuale ale amenințării (A News).

Germania arată cum poate funcționa supravegherea statului-gazdă atunci când guvernul insistă asupra ei. O hotărâre din 2020 a Curții Administrative Federale a stabilit că, atunci când apar indicii serioase privind încălcări ale dreptului internațional prin operațiuni americane desfășurate pe teritoriul german, Berlinul trebuie să investigheze și să preseze Washingtonul să respecte legea (BVerwG). Instanțele germane pot obliga guvernul să verifice ce se întâmplă în bazele aflate în interiorul frontierelor sale. Cipru nu poate face același lucru pentru Akrotiri, pentru că baza nu se află, în sens operațional, în interiorul frontierelor sale.

Așa cum To Brief a relatat acum două săptămâni, stocurile americane de armament diminuate de războiul cu Iranul ridică deja întrebări despre profunzimea garanției de securitate oferite de Statele Unite. Întrebarea care apare acum este mai locală. Scenariul iranian ar putea să nu devină niciodată operațional. Dar a arătat deja că, atunci când infrastructura militară străină îi expune pe europeni unui risc, cetățenii ar trebui să poată urmări cine a autorizat funcția care i-a expus. În Bulgaria, riscul a fost autorizat politic. În Cipru, expunerea este moștenită dintr-un aranjament de suveranitate pe care majoritatea cetățenilor nu îl pot schimba.