Două nume blochează sancțiunile UE

La 3 iulie, premierul Bulgariei, Rumen Radev, a spus în parlament că va bloca al 21-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei dacă două nume nu sunt scoase de pe lista neagră: patriarhul ortodox rus Kirill și Vagit Alekperov, om de afaceri legat de rafinăria Lukoil din Bulgaria. Radev a invocat securitatea energetică și riscul unor perturbări la rafinăria de la Burgas (BTA, European Pravda). Două nume, din câteva sute. În regulile UE, însă, atât a fost suficient pentru ca întregul dosar să fie ținut pe loc.

Sancțiunile de politică externă ale UE cer unanimitate, potrivit Tratatului privind Uniunea Europeană. Toate cele 27 de guverne trebuie să fie de acord înainte ca un pachet să fie adoptat (Council sanctions overview). Persoanele și companiile vizate apar în anexe atașate textului juridic, astfel că un guvern nu trebuie să respingă întreaga construcție. Poate contesta un singur nume, iar unanimitatea transformă acea obiecție într-un veto în toată regula.

Cum a ținut Sofia dosarul pe loc

Până la 9 iulie, limbajul Sofiei devenise mai prudent. Ministrul apărării, Dimitar Stoyanov, a mers la televiziunea bulgară pentru a preciza: „Nu este un veto. Sunt rezerve pe care le propunem pentru ca aceste persoane să fie eliminate din regimul de sancțiuni” (Fakti). Fondul problemei nu se schimbase. Sofia voia în continuare eliminarea celor două nume. Se schimbase doar modul în care își ambala aceeași cerere.

Rezultatul probabil este că pachetul va trece fără Kirill și Alekperov pe listă. Potrivit Pravda, diplomații se așteaptă ca numele să fie retrase discret. Italia a susținut Bulgaria în cazul lui Kirill, aparent pentru că Vaticanul privește cu rezerve sancționarea liderului unei confesiuni creștine (Euromaidan Press).

O tactică pe care alte capitale o recunosc

Ministrul slovac de externe, Juraj Blanár, și-a sunat omologul bulgar și a susținut public abordarea Sofiei, spunând că noul guvern „își afirmă interesele într-un mod similar Slovaciei” (Teraz). Presa ungară a citit episodul prin filtrul experienței Budapestei, care a folosit în mod repetat amenințarea cu veto-ul pentru a obține concesii pe fonduri europene și politică externă (hir36).

Nu există dovezi că Sofia, Budapesta și Bratislava au acționat coordonat. Dar Ungaria a creat modelul: folosești unanimitatea pentru a obliga Bruxelles-ul să cedeze, apoi le arăți alegătorilor de acasă că ai obținut ceva. Slovacia tratează acum poziția Bulgariei ca pe o dovadă că tactica a devenit parte obișnuită a negocierilor din Consiliu, nu o formă de obstrucție (ta3).

Unde s-a îndoit pachetul

Disputa Bulgariei privind cele două nume a fost doar unul dintre fronturi. Când ambasadorii au ajuns în COREPER, comitetul în care reprezentanții statelor negociază înainte ca miniștrii să decidă formal, pachetul devenise un set de târguri paralele (Capital.gr, Kyiv Independent).

Grecia, Cipru și Malta au cerut scurtarea perioadei de înghețare a plafonului de preț pentru petrolul rusesc, de la șase luni la trei sau patru. Plafonul permite serviciilor occidentale de transport maritim, asigurare și finanțare să lucreze cu țiței rusesc doar dacă acesta este vândut sub un anumit preț, reducând veniturile Moscovei fără să perturbe aprovizionarea globală (in.gr). O perioadă mai scurtă contează pentru că ar putea permite majorarea plafonului, ceea ce ar trimite mai mulți bani către Moscova (Pravda). Toate cele trei țări au sectoare maritime mari, direct expuse regulilor legate de plafon, deci interesul comercial este imediat.

Pe o pistă separată, Franța și Italia au obligat UE să restrângă o interdicție propusă de intrare pentru veteranii militari ruși (Euronews). Disputele privind cotele de import pentru peștele rusesc au adăugat un alt punct de fricțiune.

Fiecare excepție arată capitalelor că numele, sectoarele sau industriile sensibile pot fi protejate în negocierile de ultim moment. Al 21-lea pachet va trece, cel mai probabil. Conținutul său va reflecta însă guvernele care au avut cele mai puternice motive interne să încetinească dosarul, nu o evaluare comună a presiunilor care ar lovi cel mai eficient Moscova. Regimul de sancțiuni poate absorbi o parte din aceste compromisuri. Nu poate absorbi la nesfârșit runde în care capitalele cel mai puțin dispuse să meargă până la capăt stabilesc termenii finali. Consiliul European, unde șefii de stat și de guvern stabilesc direcția UE, ar putea redeschide discuția despre cerința unanimității pentru sancțiuni. Niciun lider nu a propus acest lucru.