Dronele ucrainene, limitate la 161 km/h

În noaptea de 13 spre 14 octombrie, dronele ucrainene de atac și interceptare au început să piardă legătura prin satelit în timpul misiunilor. Oficialii ucraineni au pus întreruperile pe seama unei limite de viteză apărute fără avertisment pe terminalele care folosesc Starshield, serviciul militar de sateliți al SpaceX (AP, Reuters). Serviciul și-a revenit parțial, însă plafonul a rămas în vigoare; nimeni nu a spus cine l-a impus, iar liderii UE, care se reunesc în 15–16 octombrie, nu au pregătită nicio alternativă imediată (Consiliul UE).

Corpul 7 de Asalt Aerian al Ucrainei a declarat că legătura de control a dronelor putea dispărea timp de 10–20 de secunde chiar și la viteze de 110–120 km/h, iar unele misiuni au fost anulate (ArmyInform). În acest interval, operatorul unei drone de atac sau al uneia trimise să intercepteze o dronă rusească poate pierde ținta.

Miercuri seara, ministrul Apărării, Mykhailo Fedorov, a spus că legăturile pentru drone care zboară cu până la 160 km/h își reveneau, suficient pentru reluarea zborurilor dronelor de atac și interceptare, și a cerut eliminarea limitei (Ukrainska Pravda). Ministerul său a transmis că plafonul oficial, de aproximativ 161 km/h, rămâne în vigoare (Ukrinform). Acestea sunt relatări ucrainene; nu au fost publicate date de telemetrie independente sau o numărătoare a misiunilor eșuate.

O setare pe care nimeni nu și-o asumă

Elon Musk a spus că Starshield, spre deosebire de Starlink comercial, este deținut și controlat de guvernul SUA, iar armata și, în ultimă instanță, președintele decid limitele de viteză și de utilizare (Musk pe X). Afirmația descrie cine are controlul în general. Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Axios ceva mai restrâns: administrația nu a avut nicio legătură cu această restricție anume și urma să întrebe SpaceX ce s-a întâmplat (Axios).

Cele două declarații pot fi adevărate în același timp, dar niciuna nu răspunde la întrebarea esențială. Cineva a schimbat o setare care decide dacă dronele ucrainene pot zbura, iar armata americană nu a spus cine.

Suspiciunea Kievului are o sursă recentă. La discuțiile din Miami, emisarii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, au făcut presiuni asupra Ucrainei să oprească atacurile asupra rafinăriilor rusești. Potrivit Financial Times, la întâlnirea din 9 octombrie s-a avertizat și că schimbul de informații ar putea înceta, deși un oficial american a negat că s-ar fi făcut o asemenea amenințare. Nimic nu leagă discuțiile de la Miami de plafonul de viteză, dar contextul explică de ce, la Kiev, o defecțiune tehnică poate părea o pârghie de presiune.

Banii europeni nu au adus și control european. Germania a plătit în 2023 pentru 10.000 de stații Starlink la sol destinate Ucrainei (Ministerul german de Externe), însă, potrivit lui Musk, limitele sunt stabilite la Washington.

Avertizări venite târziu

Avertizările privind rachetele arată aceeași dependență, printr-un alt sistem. Volodimir Zelenski a spus că cinci rachete balistice au lovit Kievul pe 12 octombrie fără ca partenerii să avertizeze din timp Ucraina (Președinția Ucrainei). În noaptea următoare, purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene, Iuri Ihnat, a declarat că partenerii nu au avertizat cu privire la primul val, dar au semnalat cele trei valuri care au urmat (Ukrinform).

Paula Pinho, purtătoarea de cuvânt-șefă a Comisiei Europene, a declarat că Bruxelles-ul nu avea indicii că schimbul de informații al SUA cu Ucraina s-ar fi oprit (Comisia Europeană). Unele avertizări concrete au lipsit, iar cauza rămâne necunoscută. Problema mai largă este mai veche: în ianuarie 2026, Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) a evaluat că Europa nu poate încă înlocui sateliții americani în infraroșu, care detectează jetul de gaze fierbinți al unei rachete la lansare (IISS).

Ce poate oferi, în fapt, Europa

Cel mai apropiat instrument al UE este Govsatcom, o rezervă comună de conexiuni prin satelit la care guvernele membre contribuie prin sistemele lor naționale. Thomas Regnier, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a spus că accesul mai larg al Ucrainei era în discuție și că infrastructura existentă putea asigura conexiuni de bază, dar a refuzat să o compare cu Starshield (Comisia Europeană). O astfel de capacitate poate deservi posturi de comandă și centre logistice, nu drone aflate în zbor, iar sateliții aparțin guvernelor care îi dețin.

Echipamentele sunt problema mai dificilă. Reuters a constatat că aliații nu au un terminal disponibil imediat care să poată fi montat pe dronele afectate (Reuters). Cel mai apropiat echipament european, terminalul portabil OneWeb, este proiectat pentru a fi transportat de soldați sau montat pe vehicule (Intellian). Constelația europeană IRIS² nu este programată să devină pe deplin operațională înainte de 2029 (Comisia Europeană).

Liderii mai pot lua măsuri utile în această săptămână. Guvernele care au capacitate proprie de comunicații prin satelit o pot aloca posturilor de comandă ucrainene, altele pot finanța terminale compatibile, iar unele pot pune la dispoziție imagini din sateliții naționali. Niciuna dintre aceste măsuri nu restabilește cele două legături care au lipsit. Plafonul de viteză a rămas după îmbunătățirea serviciului, autorul setării nu este cunoscut, iar nimic din ce a descris Europa săptămâna aceasta nu înlocuiește nici legătura cu dronele în mișcare, nici prima avertizare privind lansarea unei rachete balistice. Ambele depind în continuare de sisteme americane.