Iarna Ucrainei depinde de Patriot

Ucraina afirmă că a interceptat una dintre cele 27 de rachete balistice rusești lansate asupra Kievului la 1 august (European Pravda). Sunt date oficiale de război, neverificate independent, dar rămân cel mai clar indicator disponibil al degradării apărării antiaeriene ucrainene. Dacă această capacitate va fi refăcută înainte de iarnă depinde mai puțin de capitalele europene și mai mult de deciziile luate la Washington.

O estimare CSIS citată de Reuters și The Hill arată că stocurile americane de interceptoare Patriot s-ar fi redus cu aproximativ 65 % din februarie, iar cele de interceptoare THAAD cu cel puțin 38 % (The Hill, Reuters). Pentagonul nu a confirmat cifrele, iar Casa Albă susține că stocurile rămân suficiente, în timp ce producția rulează la niveluri record (Reuters). Aceeași investigație Reuters arată că armata americană ar fi folosit aproape toate rachetele sale de precizie cu rază lungă în timpul războiului de cinci luni cu Iranul. Era vorba despre arme sol-sol, nu despre interceptoare pentru apărare antiaeriană. Problema Patriot are însă aceeași cauză de fond: producția americană este împărțită între mai multe războaie și mai mulți aliați în același timp.

O rachetă, un singur portar

Interceptorul de care Ucraina are nevoie împotriva rachetelor balistice rusești este PAC-3 MSE, produs de Lockheed Martin. Producția crește: compania a raportat livrări globale de peste 600 de unități în 2025 și vizează 2.000 pe an până în 2030 (Lockheed Martin). Armata SUA a extins contractul pentru PAC-3 MSE la aproximativ 58,6 mld. dolari, dar suma acoperă șapte ani de producție viitoare, nu rachete aflate în depozit pentru această iarnă (US Army). Accelerarea producției este reală. Calendarul nu se potrivește cu nevoia Ucrainei.

Aliații europeni au cheltuit masiv pentru a intra în coadă. Mecanismul PURL al NATO, prin care aliații finanțează pachete de arme provenite din SUA, iar comandantul militar suprem al Alianței stabilește prioritatea livrărilor, a atras angajamente de peste 6 mld. dolari, în frunte cu Olanda, cu 500 mil. euro (NATO, Dutch Defence). Germania a livrat sisteme Patriot și a solicitat până la 600 de rachete PAC-3 MSE, dar principalele livrări sunt așteptate în 2028 și 2029 (Bundesregierung). Banii europeni intră în sistem. Washingtonul decide ce iese din el. PAC-3 MSE intră sub regulile americane de control al exporturilor, ITAR, care cer aprobarea Departamentului de Stat înainte ca rachetele sau licențele de producție să treacă o frontieră (eCFR). Trump nu a acordat Ucrainei o licență de producție Patriot (To Brief), iar poziția sa publică rămâne neangajantă.

Flancul european preia costul

România a donat Ucrainei o baterie Patriot și depinde acum de o vânzare de înlocuire aprobată de SUA, în valoare de 280 mil. dolari, cu livrare controlată de Washington (Army Recognition). Dependența este concretă: Ministerul Apărării de la București a numărat 33 de pătrunderi ale unor drone rusești în spațiul aerian românesc de la începutul războiului (AGERPRES). România a cedat o capacitate pe care nu o poate înlocui independent.

Barajul din 1 august a ucis civili la Kiev și a avariat ambasada Lituaniei. Vilniusul a convocat un reprezentant al ambasadei Rusiei în semn de protest, tratând eșecul de interceptare al Ucrainei ca pe o amenințare directă la adresa unui stat membru al UE și NATO (LRT). În Polonia, Donald Tusk a lăsat deschisă posibilitatea unor noi transferuri Patriot către Ucraina, în timp ce liderul opoziției, Mateusz Morawiecki, insistă că niciun sistem polonez nu ar trebui să părăsească țara (Money.pl). Întăririle propriei apărări antiaeriene poloneze sunt încă la ani distanță de livrare.

Franța și Italia au cel mai solid argument pentru reducerea dependenței de SUA. Sistemul lor SAMP/T folosește rachete Aster 30 produse în Europa, este deja desfășurat în Ucraina, iar producția accelerează: Franța, Italia și Regatul Unit au comandat peste 200 de rachete Aster suplimentare (MBDA). Sistemul s-a dovedit eficient în serviciul ucrainean împotriva rachetelor de croazieră și a dronelor. Performanța sa în luptă împotriva vehiculelor de reintrare balistică de mare viteză rămâne netestată. Creșterea producției Aster este un pas real spre autonomie. Nu rezolvă problema acestei ierni.

Ucraina, Comandamentul Central al SUA, Polonia, România și Germania concurează pentru același interceptor, produs în aceleași fabrici americane și eliberat sub aceleași reguli americane de export. O interceptare din 27 este costul vizibil al acestui blocaj. Finanțarea europeană face coada viitoare mai puțin critică. Nu schimbă cine controlează coada. Pentru această iarnă, apărarea Ucrainei împotriva rachetelor balistice ține mai puțin de finanțarea europeană și mai mult de o decizie americană de alocare, pe care nimeni de la Washington nu și-a asumat-o public.