Ucraina, absentă din canalul de la Viena

În iulie, foști oficiali de rang înalt din Marea Britanie, Franța și Germania s-au întâlnit la Viena cu un interlocutor rus neidentificat pentru a testa condițiile unor eventuale discuții de pace privind războiul din Ucraina, potrivit Bloomberg. Niciun guvern nu și-a asumat reuniunea. Participantul rus nu a fost numit. Episodul aparține zonei gri a diplomației informale: o discuție despre încheierea unui război, purtată fără țara care îl duce.

Foști oficiali, fără mandat formal

Bloomberg a identificat trei participanți occidentali: Tim Barrow, fost consilier pentru securitate națională al Marii Britanii; Markus Ederer, fost secretar de stat german și fost ambasador al UE în Rusia; Pierre Vimont, diplomat francez cu experiență și fost secretar general al Serviciului European de Acțiune Externă, instituția care coordonează politica externă a Uniunii Europene. Toți au deținut funcții care îi fac recognoscibili și, din perspectiva Moscovei, potențial credibili ca interlocutori.

Reuniunea ar fi fost organizată de Centre for Humanitarian Dialogue, o organizație neguvernamentală elvețiană specializată în medierea conflictelor, potrivit Bloomberg. Ederer și Vimont fac parte din consiliul acesteia, conform Gândul. Suprapunerea contează, pentru că estompează linia dintre participarea ca persoane private și funcționarea ca active diplomatice informale ale unei organizații de mediere consacrate.

Partea rusă rămâne neclară. Rainer Munz, corespondent n-tv, a speculat că participantul ar fi putut fi Alexander Voloshin, fost șef al administrației prezidențiale de la Kremlin, dar a prezentat informația ca posibilitate, nu ca identificare confirmată (n-tv). Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, nu a răspuns solicitării Bloomberg de comentarii.

Guvernele se delimitează, dar nu închid canalul

Toate capitalele implicate s-au distanțat. Ministerul german de Externe a transmis că nu are „keine Kenntnis” („cunoștință”) despre reuniune și că discuțiile nu au fost purtate în numele său și nici coordonate cu el (Berliner Zeitung). Franța a refuzat să comenteze (Challenges). Marea Britanie a transmis doar formula generală privind sprijinul pentru o „pace justă și durabilă”, fără să se refere la foștii oficiali (The Moscow Times).

Guvernele nu își asumă conversația, dar nici nu o opresc. După cum a explicat Telegrafi, astfel de întâlniri nu obligă guvernele și le permit foștilor oficiali să examineze posibile soluții care pot fi transmise ulterior autorităților în funcție. Aranjamentul oferă Londrei, Parisului și Berlinului posibilitatea să nege implicarea directă. Oferă însă și Moscovei un canal.

Estul vede un avertisment

Presa franceză și germană a tratat în mare parte întâlnirea de la Viena ca pe un exercițiu de diplomație exploratorie. În Polonia, a fost citită ca semnal de risc.

Jerzy Marek Nowakowski, fost ambasador al Poloniei, a numit reuniunea „un semnal deloc bun”, argumentând că un canal cu Moscova nu este în interesul Poloniei și că absența Poloniei „nu ne servește” (Fakt). Onet a legat întâlnirea de la Viena de un alt canal informal, la Baku, tot în iulie, unde s-au întâlnit alți foști oficiali germani și ruși. Două reuniuni informale într-o lună, ambele cu foști oficiali germani, ambele fără Ucraina și fără statele de pe flancul estic: repetarea transformă episodul într-un tipar, nu într-o excepție.

Întâlnirea de la Viena a avut loc la scurt timp după ce Marea Britanie și Franța, în calitate de copreședinți ai Coaliției Voinței, alianța de sprijin militar pentru Ucraina, au reafirmat că orice pace trebuie să implice „participarea deplină și continuă” a Ucrainei. Declarația de la Kyiv din iulie a formulat principiul direct: nicio decizie privind Ucraina nu poate fi luată fără Ucraina.

Reuniunea de la Viena nu a luat o decizie. Dar testarea condițiilor pentru posibile discuții de pace, în absența Ucrainei și cu un interlocutor rus rămas anonim, pune presiune exact pe principiul pe care regula „nimic despre Ucraina fără Ucraina” trebuia să îl protejeze. Cele mai mari trei puteri europene nu pot repeta că nimic nu se întâmplă fără Kyiv, în timp ce rămâne neclar dacă foștii lor oficiali de rang înalt sondează pozițiile Moscovei în afara câmpului vizual al Kyivului. Ucraina și statele de pe flancul estic au nevoie de un răspuns: ce produc aceste canale și cine, dacă există cineva, le-a autorizat.