SUA rup unitatea G7 pe petrolul rusesc

G7 a ratat cel mai important test de coordonare din acest an. Miniștrii de finanțe s-au întâlnit la Paris, pe 18-19 mai, pentru un răspuns comun la șocul energetic Iran-Hormuz. Au plecat cu un comunicat care nu obligă pe nimeni la nimic și cu o singură măsură concretă: o decizie unilaterală a SUA, contestată de restul alianței. Petrolul a ajuns la 112 dolari pe baril. Randamentele obligațiunilor au urcat la maxime multianuale în marile economii. BCE se reunește pe 11 iunie fără o opțiune bună pe masă.

Parisul a produs prudență, nu relaxare

Comunicatul a cerut „creștere echilibrată și stabilitate macroeconomică”, formula diplomatică pentru menținerea cheltuielilor sub control. Consensul a fost disciplina fiscală, nu stimularea economiei. Fără eliberare comună de rezerve petroliere. Fără orientare coordonată privind dobânzile. Fără pachet de urgență.

Singurul rezultat concret a venit de la Washington. SUA au prelungit pentru a doua oară derogarea de la sancțiunile privind petrolul rusesc, încălcând angajamentul transmis aliaților europeni că nu vor repeta măsura. Scopul a fost direct: înlocuirea barililor iranieni pierduți după blocarea Hormuzului cu țiței rusesc. Guvernele europene s-au opus, deoarece decizia slăbește regimul de sancțiuni aplicat după invazia Rusiei în Ucraina.

Ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil, a încercat să împingă o agendă separată: Uniunea Piețelor de Capital, un plan prin care piețele fragmentate de investiții din Europa ar urma să fie conectate pentru ca banii să circule mai ușor peste granițe, și un plan G7 pentru criza alimentară, menit să securizeze lanțurile de aprovizionare cu materii prime minerale și agricole. Ambele propuneri arată că Berlinul vede criza ca pe una mai adâncă decât prețul petrolului. Niciuna nu a avansat în fața blocajului privind sancțiunile.

Franța a blocat discuția despre o a doua eliberare strategică de rezerve petroliere prin Agenția Internațională pentru Energie. Eliberarea din martie a fost cea mai mare din istoria de 50 de ani a agenției, dar a acoperit doar o parte din oferta pierdută prin blocarea Hormuzului. Parisul a susținut că rezervele rămase trebuie păstrate pentru scenarii mai grave.

Piețele au dat verdictul chiar în timpul summitului. Randamentele obligațiunilor germane Bund, adică dobânda plătită de Berlin pentru împrumuturi, au atins cel mai ridicat nivel din 2011. Obligațiunile japoneze pe 30 de ani au ajuns la maxime istorice. Vânzarea globală de obligațiuni a transmis exact opusul stabilității pe care G7 trebuia să o proiecteze.

Iunie imposibil pentru BCE

BCE, Banca Centrală Europeană, care stabilește costul creditului pentru cele 20 de țări ce folosesc moneda euro, intră astfel blocată în ședința din 11 iunie.

Inflația din zona euro a accelerat, aproape integral din cauza energiei. Dacă sunt eliminate prețurile la energie și alimente, presiunea de fond asupra prețurilor este mai slabă. Economia aproape că nu mai crește. Combinația dintre prețuri în urcare și producție stagnantă este ceea ce economiștii numesc stagflație. Băncile centrale nu au o mișcare curată într-un astfel de scenariu.

Majorarea dobânzilor scumpește creditele ipotecare și împrumuturile pentru companii. Funcționează împotriva inflației generate de cerere, atunci când consumatorii cheltuiesc prea mult. Nu rezolvă însă o întrerupere de ofertă în Strâmtoarea Hormuz. Piețele se așteaptă în continuare la o creștere a dobânzii în iunie, dar BCE ar înăspri politica monetară împotriva unei probleme la care propriile instrumente nu ajung.

Cine absoarbe șocul

Germania și-a redus prognoza de creștere pentru trimestrul al doilea din 2026 la 0,3 %, o tăiere abruptă care arată presiunea șocului energetic asupra unei baze industriale deja fragile. Producătorii de chimicale, metale și sticlă reduc locuri de muncă și producție din 2022. O reducere temporară a taxei pe carburanți expiră la finalul lunii iunie, fără ca un înlocuitor să fi fost anunțat.

Italia a cerut Comisiei Europene să excepteze cheltuielile cu energia de la regulile fiscale ale UE, adică plafoanele privind împrumuturile publice pe care țările din zona euro trebuie să le respecte. Bruxellesul a refuzat, invocând miliardele din fonduri europene deja disponibile pe care Italia nu le-a cheltuit încă. Cheltuielile de apărare se califică deja pentru o derogare de la aceste reguli. Cele pentru energie, nu. Niciun stat G7 nu a susținut cererea Italiei pentru mai multă flexibilitate.

Comisia Europeană publică noi prognoze economice pe 21 mai. Dacă cifrele confirmă încetinirea, presiunea va crește asupra Bruxellesului să relaxeze constrângerile fiscale și asupra BCE să mențină dobânzile neschimbate. Marile instituții economice ale Europei trag acum în direcții diferite: bugete mai strânse din partea G7, bani mai scumpi impuși de piețe și o criză de ofertă pe care niciuna dintre aceste pârghii nu o poate repara.