Taxa americană urcă tarifele auto la 35%

Mașinile europene exportate în SUA ajung acum la tarife cumulate de până la 35 %. Oțelul și aluminiul: 60 %. La 2 iunie, administrația Trump a propus un tarif suplimentar de 10 % pentru exporturile UE, adăugat peste taxele deja în vigoare, acuzând Europa că nu combate suficient munca forțată în lanțurile sale de aprovizionare (USTR, CNBC). UE a exportat în SUA bunuri de 532 mld. euro în 2024 (Bundesregierung). O parte importantă din acest comerț intră acum sub incidența noii taxe.

Schimbarea temeiului juridic

Pentru aceste tarife, administrația americană a avut nevoie de un alt temei juridic. În februarie, Curtea Supremă a decis, cu 6 voturi la 3, în dosarul Learning Resources v. Trump, că președintele nu poate folosi IEEPA, legea privind atribuțiile economice în situații de urgență internațională, pentru a impune tarife (Supreme Court). Toate tarifele bazate pe IEEPA au fost anulate în câteva zile.

Administrația a mers apoi pe o altă lege. La 12 martie, Reprezentantul pentru Comerț al SUA a deschis investigații în baza Secțiunii 301 împotriva a 60 de țări, un instrument de politică comercială cu sprijin explicit din partea Congresului. Acuzația este că aceste țări tolerează produse realizate prin muncă forțată în lanțurile lor de aprovizionare. UE primește 10 %; țările fără legislație privind munca forțată, precum Japonia și Coreea de Sud, se confruntă cu 12,5 %.

Puțini pot contesta obiectivul combaterii exploatării. Tocmai de aceea, încadrarea este eficientă. Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț internațional din Parlamentul European, a numit concluziile „complet absurde” (NBC News), amintind că UE a adoptat propria interdicție de import pentru produsele realizate prin muncă forțată în 2024 (Council of the EU). Evaluarea sa: „Mai întâi se decide măsura tarifară, apoi se găsește justificarea juridică potrivită.”

Washingtonul are însă și un argument real. Regulamentul UE privind munca forțată nu se aplică până în decembrie 2027. În plus, spre deosebire de abordarea americană, care prezumă că orice produs din regiunea chineză Xinjiang este contaminat dacă importatorul nu dovedește contrariul, Europa pune sarcina probei pe autoritățile de reglementare, nu pe companii. Comisia Europeană a numit tarifele „nejustificate”. Cele două părți invocă același obiectiv, dar o întârziere de trei ani în aplicare este greu de apărat la masa negocierilor.

Cine plătește factura suprapunerii tarifelor

Taxa legată de munca forțată se adaugă peste tarifele existente, iar efectul cumulat este locul în care se concentrează costul economic.

Acordul comercial de la Turnberry, cadrul UE-SUA din august 2025, a stabilit majoritatea tarifelor la 15 %. Cu încă 10 %, nivelul de bază pentru cele mai multe exporturi europene ajunge la 25 %. Pentru oțel și aluminiu, unde tarifele de securitate națională aplicate în baza Secțiunii 232 sunt deja la 50 %, totalul urcă la 60 %. Pentru mașini, care au deja taxe de 25 % în regimul auto existent, suprataxa împinge nivelul spre 35 %. Bernstein Research calculează că o creștere de 10 puncte procentuale ar reduce, singură, profiturile operaționale ale producătorilor auto germani cu 2,6 mld. euro în acest an.

Produsele farmaceutice, cea mai mare categorie de exporturi UE către SUA, cu 22,5 % din comerțul total cu bunuri, sunt exceptate explicit, alături de energie și componente pentru aviație. Excepția protejează deocamdată Irlanda, puternic dependentă de industria farmaceutică, dar lasă complet expuse sectoarele auto și de utilaje din Germania.

DIHK, camera germană de comerț, arată că 59 % dintre firmele chestionate se confruntă deja cu o creștere a costurilor de conformare generate de tarifele americane, iar 14 % își reduc operațiunile din SUA. Dintre companiile care rămân pe piața americană, 68 % transferă costul către cumpărătorii americani prin prețuri mai mari. Exportatorii europeni pierd din marje, consumatorii americani plătesc prețuri mai ridicate. Împărțirea depinde de puterea de negociere, dar două treimi dintre firme au făcut deja alegerea.

Tarifele nu sunt definitive. Consultarea publică se încheie la 6 iulie. Excepția pentru industria farmaceutică este cea mai importantă variabilă: dacă dispare, expunerea UE crește cu aproximativ o cincime. Secțiunea 301 are o bază legislativă mai solidă decât a avut IEEPA. Dar aplicarea unor tarife generale, la nivel de țară, împotriva aliaților, pe baza calendarului de aplicare a unor reguli, nu a fost încă testată în instanță. Aceasta va fi întrebarea pentru următoarea contestație juridică.