Pentagonul SUA retrage 9,000 de militari și sistemele antirachetă din Germania și Polonia

Un memorandum al Pentagonului a pus în mișcare o schimbare majoră în arhitectura de securitate transatlantică construită după 1949. În mai 2026, Statele Unite au retras simultan 5.000 de militari din Germania, au anulat rotația unei brigăzi blindate de 4.000 de militari în Polonia și au renunțat la planurile de a amplasa rachete de croazieră Tomahawk pe teritoriul european. Efectul cumulat readuce nivelul forțelor americane la situația de dinaintea invaziei ruse la scară largă în Ucraina și lasă un gol de capabilitate pe care niciun stat european nu îl poate acoperi înainte de sfârșitul deceniului.

Cursa bilaterală

În câteva zile, cel puțin cinci aliați NATO de pe flancul estic au început să facă presiuni publice la Washington pentru a prelua forțele retrase. Președintele României, Nicușor Dan, a declarat că țara este pregătită să găzduiască „cât mai mulți militari americani posibil”, invocând extinderea de 4 mld. euro a bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, lângă Marea Neagră (Capital.ro, Antena3).

Mai important decât oferta în sine este cadrul propus. Dan a vorbit despre un „NATO 3.0”, o formulă de împărțire a poverii în care fiecare aliat s-ar angaja proporțional, cu 3,5 % din PIB plus o obligație suplimentară de 1,5 %, pentru a justifica o prezență americană mai mare. România nu cere doar trupe. Încearcă să propună o arhitectură prin care să le poată obține.

Polonia, care găzduiește deja aproximativ 10.000 de militari americani prin rotație, a insistat public că nu s-a schimbat nimic, deși propriii generali au confirmat că anularea brigăzii este reală. Lituania a oferit spațiu pentru încă 1.000 de militari. Aliații estici tratează acum prezența militară americană ca pe un premiu câștigat prin ofensive bilaterale de convingere, ocolind planificarea colectivă la nivelul Alianței.

Deficitul de rază lungă

Numărul militarilor domină titlurile, dar anularea mai discretă a alarmat mai mult planificatorii militari europeni. Pentagonul a renunțat și la un batalion Long-Range Fires pentru Germania, unitatea care ar fi operat lansatoare terestre Typhon capabile să tragă rachete de croazieră Tomahawk la peste 1.600 km. Era singura corecție planificată pentru o asimetrie cu care Europa se confruntă de când Rusia a desfășurat rachete Iskander cu capacitate nucleară în Kaliningrad.

Cel mai performant sistem terestru german are o rază de 84 km. Alternativa europeană, consorțiul ELSA care dezvoltă o rachetă comună cu rază lungă, nu poate livra o capabilitate inițială înainte de mijlocul anilor 2030.

Berlinul a reacționat prin accelerarea achiziției directe a până la 400 de rachete Tomahawk și lansatoare Typhon, încercând să cumpere sistemul pe care Statele Unite au refuzat să îl staționeze. Franța a anunțat 36 mld. euro cheltuieli suplimentare pentru apărare până în 2030, inclusiv creșterea de patru ori a producției de muniții și extinderea descurajării nucleare, oferită ca umbrelă pentru opt parteneri europeni.

Pragul juridic

Decizia a declanșat cea mai serioasă contestare în Congres a poziționării europene a unui președinte american din ultimele decenii. Secțiunea 1249 din National Defence Authorization Act pentru anul fiscal 2026, legea anuală care reglementează cheltuielile Pentagonului, stabilește un prag minim de 76.000 de militari americani în Europa. Pragul poate fi coborât doar după ce secretarul Apărării certifică în fața Congresului că reducerile servesc securității naționale și că aliații au fost consultați.

Niciuna dintre condiții nu a fost îndeplinită. Mike Rogers, președintele Comisiei pentru Servicii Armate din Camera Reprezentanților, a avertizat că vor exista „costuri dureroase” dacă minimele prevăzute de lege sunt încălcate. Congresmanul Don Bacon a numit anularea rotației din Polonia „o palmă peste față” pentru cei mai apropiați aliați ai Americii. Opoziția este bipartizană, dar Congresul nu poate bloca direct un ordin prezidențial de desfășurare sau retragere a trupelor. Instrumentele sale sunt restricțiile de finanțare, iar calendarul retragerii este de 6-12 luni.

Ce rămâne

Stratul formal de descurajare al NATO, format din grupurile multinaționale de luptă staționate pe flancul estic din 2016, cu 10.232 de militari sub coordonarea unor state-cadru europene, rămâne neatins. Brigada germană de 5.000 de militari planificată pentru Lituania este încă în grafic pentru 2027. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a insistat la summitul B9 că prezența americană rămâne „vastă și masivă”.

Serviciile militare de informații ale Olandei au evaluat că Rusia ar putea fi pregătită să testeze frontiera estică a NATO în termen de un an de la încheierea ostilităților din Ucraina. Fereastra de risc ridicat, 2027-2029, coincide exact cu perioada în care înlocuitorii europeni nu vor exista încă. Europa încearcă să construiască în viteză o arhitectură de descurajare pe care a externalizat-o timp de decenii, dar calendarul este stabilit de refacerea capacităților Moscovei, nu de programele europene de achiziții.