Washington cere baze suverane în Groenlanda

SUA operează baze militare în Europa pe teritoriul statelor-gazdă. În Germania, Italia sau Portugalia, suveranitatea formală rămâne la Berlin, Roma și Lisabona, inclusiv dreptul de a refuza accesul, cel puțin juridic. Cererile Washingtonului în Groenlanda ar transforma această limitare a suveranității într-o regulă scrisă și ar merge mai departe decât acordurile existente.

Relatări publicate pe 18 mai descriu negocieri trilaterale secrete în care SUA ar cere trei lucruri: o „clauză perpetuă” care să garanteze prezența trupelor americane inclusiv după o eventuală independență a Groenlandei, un drept efectiv de veto asupra investițiilor străine și trei baze noi desemnate drept „teritoriu american suveran” (United24 Media, Times Now). Câteva ore mai târziu, premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen s-a întâlnit cu emisarul lui Trump, Jeff Landry, și a transmis fără ambiguitate: „Poporul groenlandez nu este de vânzare” (Copenhagen Post, ABC Nyheter).

Modelul Lajes, pus în acte

Acordul actual de apărare dintre SUA și Danemarca, semnat în 1951 și actualizat în 2004, oferă deja Washingtonului un acces militar larg. Baza spațială Pituffik acoperă 625 km pătrați. Diferența este că SUA operează aceste facilități pe teritoriu danezo-groenlandez, nu pe teren aflat în proprietate americană (SOF News).

Cererea privind teritoriul suveran ar schimba natura acordului. Singurul precedent european apropiat este cel al bazelor britanice Akrotiri și Dhekelia din Cipru, zone pe care Curtea Supremă a Regatului Unit le-a descris drept „rămășița coloniei britanice” (DW). Dreptul de veto asupra investițiilor este la fel de neobișnuit: Washingtonul vrea competență de filtrare asupra economiei Groenlandei, în timp ce propria lege groenlandeză de verificare a investițiilor a fost amânată până în toamna lui 2026. SUA cer control asupra unui cadru care nici măcar nu există încă (Arctic Today).

Modelul actual al bazelor americane începe deja să producă tensiuni în Europa. În martie, Italia a refuzat accesul bombardierelor americane la Sigonella pentru operațiuni legate de Iran, invocând cerințele de autorizare parlamentară (Analisi Difesa). În Portugalia, miniștrii au admis că SUA ar putea folosi baza aeriană Lajes prin „autorizări tacite”, informând Lisabona după fapt, nu cerând acordul înainte (CNN Portugal). Cererile privind Groenlanda ar oficializa ceea ce Portugalia trăiește informal și ar adăuga o cedare teritorială explicită.

Paralizia Copenhagăi, veto-ul Nuukului

Danemarca este de opt săptămâni fără un guvern funcțional. Administrația interimară nu poate angaja parlamentul, iar dreptul constituțional danez cere o majoritate de cinci șesimi pentru cedarea de teritoriu (POV International). Se încearcă formarea unui nou guvern minoritar de centru-dreapta, dar nimic nu este închis (Politiken).

Groenlanda umple acest vid cu propriile instrumente constituționale. Potrivit Legii autoguvernării din 2009, care i-a acordat Groenlandei control asupra resurselor și politicii comerciale, independent de Copenhaga, parlamentul local poate bloca investiții și concesiuni asupra resurselor. Atât Nielsen, politician de centru-dreapta, cât și ministrul de externe Múte B. Egede, de stânga socialistă, resping cererile americane. Acest consens peste clivajul ideologic este cea mai puternică poziție de negociere a Nuukului (ABC Nyheter).

Achiziția discretă

Uniunea Europeană nu are mandat juridic să intervină în negocierile privind bazele din Groenlanda. Groenlanda a ieșit din Comunitatea Europeană în 1985. Parlamentul European a numit comportamentul SUA „o amenințare majoră la adresa intereselor strategice ale UE” (Constitutional Discourse), dar efectul strategic contează mai mult decât orice declarație de la Bruxelles.

Franța acționează singură. Ministrul comerțului, Nicolas Forissier, a vizitat Nuuk pe 15 mai și a semnat un acord de cartografiere geologică împreună cu serviciul geologic de stat BRGM (Capitol.fr). Germania sprijină verbal Danemarca, dar nu propune o strategie arctică (Spiegel). Polonia tace; relația bilaterală cu Washingtonul cântărește mai mult decât solidaritatea nordică (Defence24).

Competiția economică s-ar putea să fi fost deja tranșată. Critical Metals Corp, companie controlată de interese americane, deține 92,5 % din zăcământul Tanbreez din Groenlanda, cea mai mare sursă nedezvoltată de pământuri rare grele din afara Chinei. Participația a fost obținută cu sprijinul EXIM Bank, ceea ce înseamnă că finanțarea garantată de statul american a blocat accesul la resursă în timp ce disputa militară domina atenția publică (Le Monde, IFRI). Finanțarea europeană pentru mineritul arctic rămâne „în mare parte neutilizată”. Emisarul Landry a spus că Trump i-a cerut să „facă cât mai mulți prieteni posibil” (RTE). Nu a fost anunțat niciun pachet economic. În timp ce negocierile privind suveranitatea bat pasul pe loc, SUA își asigură controlul economic fără să aibă nevoie de acordul Nuukului.