Legea East Med trece de comisie

La Houston, locul în care politica energetică americană se întâlnește cu realitatea comercială, Grecia, Cipru, Israel și Statele Unite au lansat săptămâna trecută o nouă instituție pentru coordonarea strategiei energetice în Mediterana de Est. Câteva zile mai târziu, o comisie a Senatului american a avansat un proiect de lege care ar înscrie aceeași regiune în legislația SUA ca prioritate strategică. Arhitectura politică există. Drumul până la fluxuri reale de energie rămâne însă mult mai complicat.

O platformă permanentă și un proiect de lege în lucru

Eastern Mediterranean Energy Center (EMEC) a fost inaugurat la 12 iunie la Baker Institute al Universității Rice, după o reuniune ministerială între secretarul american al energiei, Chris Wright, și omologii săi din Grecia, Cipru și Israel (Politis, Morningstar). EMEC ridică formatul 3+1, cooperarea existentă între Grecia, Cipru, Israel și Washington, de la nivelul unor reuniuni periodice la o platformă permanentă pentru cercetare, contacte investiționale și protecția infrastructurii (GreekReporter, CNA).

La 17 iunie, Comisia pentru Relații Externe a Senatului a luat în discuție Eastern Mediterranean Gateway Act (S.4443), proiect susținut de senatorii Cory Booker și Dave McCormick (Senate Foreign Relations Committee). Publicații grecești, inclusiv ProtoThema și News247, au prezentat momentul drept o aprobare în Senat, dar trecerea printr-o singură comisie este doar o etapă preliminară. Un proiect devine lege în Statele Unite numai după votul ambelor camere ale Congresului și promulgarea de către președinte (US Senate).

Ce ar face concret proiectul? Ar cere Departamentului de Stat să prioritizeze Mediterana de Est și să revigoreze formatul 3+1. Ar susține coridorul IMEC, ruta comercială India-Orientul Mijlociu-Europa, prezentată ca răspuns la investițiile chineze în infrastructură. Ar impune și informări regulate către Congres (FDD Action). Nu există indicii publice că textul alocă bani pentru construcții, finanțează conducte sau garantează capacitate de export.

Înscrierea unei regiuni în lege ca prioritate strategică a SUA fixează atenția birocratică și oferă Congresului un rol recurent de supraveghere. Problema energetică dificilă se află însă în altă parte.

Egiptul: podul care este și consumator

Cipru are descoperiri confirmate de gaze offshore, iar surse cipriote estimează resursele cumulate la circa 20 de trilioane de picioare cubice (Cyprus Mail). Niciunul dintre aceste zăcăminte nu este conectat direct la Europa. Ruta trece prin Egipt, care operează singurele uzine de lichefiere din regiune, la Idku și Damietta, cu o capacitate nominală combinată de aproximativ 16,7 mld. metri cubi pe an (EnterpriseAM).

Toți marii extractori occidentali activi în apele cipriote depind de aceste instalații egiptene. Chevron și Shell intenționează să trimită gazul din Aphrodite prin conductă către Port Said. Eni și TotalEnergies vor să folosească aceeași infrastructură pentru Cronos. ExxonMobil și QatarEnergy au semnat un acord cu Egiptul pentru procesarea gazelor din zăcămintele Glaucus și Pegasus (JPT/SPE). Blocajul este unic și este egiptean.

Complicația este că Egiptul însuși gestionează deficite de gaze și importă gaze naturale lichefiate pentru a acoperi lipsurile interne (Ahram Online). Dacă volumele cipriote vor ajunge la cumpărători europeni sau vor stabiliza pur și simplu balanța internă a Egiptului depinde de deciziile finale de investiție și de clauzele privind prioritatea consumului intern egiptean, pe care nicio lege americană nu le poate rezolva.

Ce primește Europa și ce nu primește

Pentru sud-estul Europei, construcția diplomatică este reală, dar incompletă. România își prezintă gazele din Marea Neagră și Coridorul Vertical Grecia-Bulgaria-România ca propria rută către statutul de hub energetic (HotNews). Great Sea Interconnector, cablul electric submarin planificat între Cipru, Grecia și, ulterior, Israel, ar pune capăt izolării Ciprului de rețeaua electrică a UE, dar depinde de finanțare europeană, nu de Washington (Cyprus Mail). Italia este în afara nucleului 3+1, dar are o expunere majoră prin operațiunile ENI în Egipt și Cipru.

Uniunea Europeană este vizibil discretă. Nu există, în sursele publice consultate, o declarație a Comisiei Europene sau a Consiliului care să prezinte Gateway Act drept instrument european de securitate energetică, chiar dacă limbajul proiectului amintește de retorica Bruxellesului despre conectivitate și diversificare din cadrul Global Gateway.

Politicienii vând Mediterana de Est ca poartă energetică spre Europa. În practică, poarta este Egiptul, iar blocajul european ar putea ține mai degrabă de finanțarea rețelelor și de economia gazului natural lichefiat decât de declarațiile strategice de la Washington. Bugetul și planul de lucru ale EMEC nu sunt încă publicate, Gateway Act nu este încă lege, iar zăcămintele de gaze au nevoie în continuare de decizii finale de investiție. Arhitectura politică avansează mai repede decât conductele pe care le descrie.