SUA taie bombardierele și submarinele promise NATO

Bombardiere înjumătățite. Submarine eliminate complet. Avioane de vânătoare reduse cu o treime. Într-o reuniune închisă de la Bruxelles, la sfârșitul lunii mai, Pentagonul le-a transmis aliaților din NATO că va reduce puternic forțele aeriene și navale promise pentru scenarii de criză în Europa, exact sistemele militare pe care se sprijină planurile de apărare ale alianței. Aliații europeni trebuie să prezinte propuneri pentru acoperirea golurilor la o Force Sourcing Conference, reuniunea la care statele promit formal unități concrete pentru cerințele planurilor, la începutul lunii iunie. Termenul politic este summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie (Reuters/Der Spiegel, The Deep Dive).

Reducerile nu vizează trupele, ci „facilitatorii” fără de care trupele europene nu pot duce un război real: avioane-cisternă pentru realimentare, aeronave de război electronic, drone de recunoaștere, submarine de atac.

Sistemele care fac restul armatei să funcționeze

Modelul de Forțe al NATO, agreat la summitul de la Madrid din 2022, alocă dinainte 800.000 de militari în trei niveluri de disponibilitate pentru planuri regionale de apărare. Aceste planuri, redactate la summitul de la Vilnius din 2023, acoperă zona baltică, Atlanticul și Mediterana. Au fost construite pe ipoteza că facilitățile americane vor fi disponibile (NATO).

Forțele europene de luptă depind de aceste sisteme. Avioanele de vânătoare au nevoie de cisterne pentru a traversa Baltica, aparatele de luptă au nevoie de război electronic pentru a supraviețui apărării antiaeriene ruse, iar grupările navale se bazează pe submarine de atac pentru protecție subacvatică. Tocmai aceste categorii sunt retrase.

Informarea a fost făcută directorilor politici din NATO de un consilier de rang înalt al secretarului american al apărării, Pete Hegseth. O purtătoare de cuvânt a NATO a admis o „dependență excesivă de SUA în planificarea forțelor NATO” și a sugerat că responsabilitățile militare ar putea fi „reorganizate” (TRT World/Reuters).

Aritmetica incapacității

Europa operează aproximativ 60 de avioane-cisternă. SUA au 610, un raport de 10 la 1 (Aerospace Global News). Europa are zero bombardiere strategice. Cel mai apropiat echivalent este un Rafale francez cu rachete cu rază de 500 km; un B-52 poate lovi de la 8.000 de mile și poate rămâne deasupra unui teatru de operații timp de 20 de ore (ISS Europa).

Suprimarea apărării antiaeriene inamice, adică abilitatea de a distruge sistemele antiaeriene ruse astfel încât avioanele aliate să poată opera, ar putea fi cea mai gravă lipsă. Un cercetător belgian în domeniul apărării a declarat pentru Defence News că forțele aeriene europene au „abandonat pur și simplu” acest domeniu și „trebuie acum să-l reconstruiască de la zero”. Trei dintre cei 16 analiști chestionați au estimat că reconstrucția ar putea dura mai mult de un deceniu (Defence News).

Un studiu publicat în mai 2026 de Institutul Kiel a estimat costul total al autonomiei strategice europene la aproximativ 500 mld. euro în zece ani, adică circa 50 mld. euro anual, sau 0,25 % din PIB-ul european (Kiel/Defence News). Constrângerea reală este capacitatea de producție, nu bugetul. Airbus ia în calcul creșterea producției de avioane-cisternă, dar nu a confirmat-o. Înlocuitorul NATO pentru flota sa de radare aeropurtate, aflată spre retragere, nu are încă un contract semnat. Prima rachetă europeană cu rază lungă de acțiune va ajunge cel mai devreme în 2029.

Două registre, aceeași alianță

Comandantul suprem aliat pentru Europa, generalul Alexus Grynkewich, le-a spus șefilor apărării din statele aliate, la 19 mai, că retragerea americană „nu afectează executabilitatea planurilor noastre regionale” (NATO). Asigurarea se referea la reducerea de trupe anunțată anterior, nu la tăierile de facilitatori dezvăluite câteva zile mai târziu. Propria nuanță a fost revelatoare: SUA se vor limita să furnizeze „doar acele capacități critice pe care aliații nu le pot furniza încă”. Facilitatorii retrași sunt exact acele capacități.

Modelul adâncește o dependență mai veche. Aliații europeni au cumpărat sisteme americane de armament, de la F-35 și baterii Patriot până la lansatoare HIMARS, într-un ritm record. Vânzările militare externe ale SUA au ajuns la 50,7 % din bugetele europene pentru echipamente în 2022-2024, față de 27,8 % cu trei ani înainte (Bruegel). O parte din aceste achiziții a fost o poliță politică de asigurare: cumperi echipament american, menții America implicată. Washingtonul retrage acum angajamentele operaționale care trebuiau să completeze aceste arme, în timp ce Europa depinde mai mult decât înainte de sistemele SUA. ECFR avertizează că o imagine rusească despre NATO ca alianță „fragilă și divizată” este condiția cea mai probabilă pentru o eroare de calcul (ECFR).

Ce nu poate rezolva Ankara

Summitul poate aproba ținte de cheltuieli și promisiuni de capabilități. Nu poate fabrica avioane-cisternă, nu poate forma echipaje de război electronic și nu poate lansa sateliți. Angajamentele formale ale SUA vor fi puse pe masă la Force Sourcing Conference din iunie; până atunci, cifrele exacte rămân clasificate. Niciun oficial aliat nu a spus public dacă planurile de apărare de la Vilnius rămân executabile în noul Model de Forțe, iar întrebarea a fost evitată constant în conferințele de presă. Distanța dintre ce vor promite liderii la Ankara și ce pot livra fabricile se întinde pe ani, până în deceniul următor.