SUA iau în calcul restricții la exporturile spaniole

Comisia Maritimă Federală a SUA (FMC), autoritatea de la Washington care reglementează transportul maritim, a propus la 14 octombrie restricții pentru unele importuri din Spania, între care uleiul de măsline și plăcile ceramice (FMC, proiectul de regulament). Măsura vine ca răspuns la refuzul Spaniei de a permite unor nave sub pavilion american, implicate în transporturi militare pentru Israel, să facă escală în portul Algeciras. Deocamdată, nimic nu a intrat în vigoare. Disputa privind escalele s-a transformat într-o amenințare pentru exportatorii spanioli, iar Madridul nu îi poate răspunde de unul singur.

O a doua propunere ar impune o taxă de 200.000 de dolari de fiecare dată când o navă sub pavilion spaniol intră într-un port american venind din străinătate (FMC). Taxa s-ar aplica în funcție de pavilion, nu de proprietarul navei sau de încărcătură. O navă sub pavilion american, operată de o companie daneză, nu ar plăti. Dacă taxa nu ar fi achitată, FMC ar putea cere Departamentului pentru Securitate Internă al SUA să refuze autorizarea necesară pentru accesul în porturile americane navei respective sau altei nave sub pavilion spaniol (proiectul de regulament).

Exporturile vizate

Importurile SUA din Spania din cele cinci categorii de produse analizate au valorat aproximativ 3,13 mld. dolari în 2025, dintre care uleiul de măsline a reprezentat 836,9 mil. dolari (Reuters, proiectul de regulament). Valoarea indică volumul comerțului care ar putea fi afectat de măsuri, nu pierderile estimate, iar FMC lasă deschisă și posibilitatea unor restricții mai limitate.

Proiectul vizează bunuri „exportate din Spania”, nu doar produse acolo, și ar permite FMC să ceară reținerea unei nave, indiferent de pavilion, care le transportă (proiectul de regulament). Produsele agricole cultivate în Maroc și încărcate într-un port spaniol ar putea intra, în principiu, sub incidența măsurilor. Textul nu precizează cum ar fi tratate reexporturile.

Două interpretări ale aceluiași episod

În noiembrie 2024, Ministerul spaniol de Externe a anunțat că navele Maersk Denver și Maersk Seletar nu vor face escală în Algeciras (EL PAÍS). Ambele sunt operate de Maersk Line, Limited, divizia americană a grupului danez Maersk. Navele arborează pavilionul SUA și transportă mărfuri pentru guvernul american, motiv pentru care Washingtonul consideră că decizia Spaniei privind portul afectează transportul maritim american.

Madridul susține că a evaluat încărcătura și destinația, nu pavilionul navelor. Cu șase luni înainte, refuzase accesul unui vas sub pavilion danez, cu destinația Haifa, despre care se relatase că transporta explozibili (RTVE). Maersk recunoaște că transportă mărfuri cu destinație militară pentru Washington, dar spune că spre Algeciras nu erau trimise arme sau muniție (Maersk).

FMC spune că motivul Spaniei nu contează. În interpretarea sa, legislația americană îi permite să intervină împotriva condițiilor nefavorabile transportului maritim american fără să demonstreze că Spania a vizat navele sub pavilion american (proiectul de regulament). Argumentul autorității se bazează, așadar, pe traficul maritim. Înainte de noiembrie 2024, Maersk Line, Limited avea în medie 7,25 de escale pe lună în porturile spaniole; în 2026, până la publicarea notificării, a făcut doar șase escale în total (proiectul de regulament).

Scăderea este abruptă pentru un singur operator. FMC nu estimează în bani costul acesteia și păstrează confidențiale probele depuse sub jurământ, astfel că publicul nu poate vedea cum leagă autoritatea pierderea escalelor de restricțiile asupra exporturilor spaniole.

Cine poate acționa în continuare

FMC va primi observații publice timp de 60 de zile de la publicarea oficială, iar Spania poate cere o audiere (dosarul procedurii). Ulterior, comisia poate retrage proiectul, îl poate revizui sau îl poate adopta în forma finală. Departamentul pentru Securitate Internă ar aplica eventualele refuzuri de autorizare, iar instanțele americane ar putea reexamina un ordin final.

Guvernul Spaniei a declarat la 14 octombrie că își va apăra companiile în coordonare cu Comisia Europeană și cu alte state membre (EFE). Coordonarea este o cerință juridică: tratatele UE atribuie politica comercială Uniunii, nu statelor membre, astfel că Spania nu poate impune singură taxe vamale de retorsiune. Orice contramăsură europeană ar trebui să vină de la Comisia Europeană, executivul UE, cu sprijinul guvernelor statelor membre.

Proiectul prevede și posibilitatea unei riposte: FMC ar putea majora taxele sau adăuga produse pe listă dacă Spania răspunde prin măsuri proprii (proiectul de regulament). Nu este clar dacă măsurile luate la nivelul UE ar activa această clauză, dar amenințarea crește costul oricărui răspuns analizat la Bruxelles.

Informațiile făcute publice susțin o concluzie mai restrânsă decât amploarea măsurilor propuse de FMC. Autoritatea documentează o scădere accentuată a escalelor unui singur operator în porturile spaniole, dar dosarul public nu estimează pierderile financiare și nu arată cum ar justifica acea scădere restricții asupra exporturilor spaniole în valoare de aproximativ 3,13 mld. dolari (Reuters, proiectul de regulament). Probele confidențiale ar putea clarifica această legătură. Până atunci, distanța dintre ce este demonstrat și sancțiunea propusă îi oferă Spaniei cel mai puternic argument în perioada de consultare. Dacă disputa se transformă într-un conflict comercial, Comisia Europeană și guvernele statelor membre, nu Madridul, vor decide răspunsul Europei.