SUA iau în calcul arme nucleare pentru Polonia

Timp de o generație, harta armelor nucleare americane din Europa a rămas aproape neschimbată. Această stabilitate începe să se fisureze. Defense News a relatat la 2 iunie că Washingtonul poartă discuții confidențiale privind desfășurarea de aeronave capabile să transporte arme nucleare în Polonia și în statele baltice, dincolo de cele șase țări care găzduiesc acum arme nucleare americane prin aranjamentul de partajare nucleară al NATO. Ministrul polonez al apărării a confirmat discuțiile. Ministrul lituanian al apărării, Robertas Kaunas, a admis implicarea țării sale, fără să ofere detalii, invocând caracterul clasificat al subiectului.

Washingtonul reduce în același timp prezența convențională în Europa: Trump a anunțat în mai retragerea a 5.000 de militari americani din Germania. Umbrela nucleară este astfel prezentată ca o formă de compensare pentru mai puțini soldați pe teren.

Două umbrele, aceeași hartă

Franța construiește o arhitectură nucleară paralelă peste aceeași geografie strategică. Conceptul de „dissuasion avancée” al președintelui Macron, adică descurajare avansată, include acum nouă parteneri europeni, printre care Polonia, Germania și trei țări nordice. Franța ar desfășura temporar avioane Rafale capabile să transporte arme nucleare pe baze ale partenerilor.

Cele două sisteme funcționează pe canale diferite. Partajarea nucleară americană operează în interiorul Grupului de Planificare Nucleară al NATO, organismul în care toți membrii, cu excepția Franței, coordonează postura nucleară a Alianței. Franța, care boicotează acest grup din 1966 pentru a-și păstra independența strategică, lucrează prin acorduri bilaterale în afara NATO. Parisul a evitat să comenteze extinderea americană: o critică la adresa Washingtonului ar tensiona relația cu Varșovia, principalul său partener în descurajarea avansată.

Ambele părți susțin că eforturile sunt complementare, dar mecanismul este diferit. În modelul american, piloții statelor gazdă pot livra arme americane, iar guvernele lor participă la procesul de planificare. În modelul francez, decizia de lansare rămâne exclusiv la președintele Franței. Partenerii primesc exerciții și consultări. Armele și autoritatea de folosire rămân franceze.

Bariere constituționale, parlamente tăcute

Extinderea întâlnește obstacole juridice care au fost discutate foarte puțin public. Constituția Lituaniei interzice explicit armele de distrugere în masă pe teritoriul țării. Când parlamentul a încercat să permită accesul navelor cu arme nucleare în portul Klaipėda, președintele Nausėda a respins măsura prin veto, iar Seimasul, parlamentul lituanian, a menținut veto-ul cu 95 de voturi la 4. Modificarea Constituției cere o majoritate de două treimi, pe care nicio coaliție actuală nu pare să o poată asigura.

Polonia are o altă problemă: două centre executive rivale. Președintele Nawrocki menține un canal direct cu Trump, separat de Ministerul Apărării, și a blocat recent ratificarea unui tratat de apărare cu Marea Britanie negociat de guvernul Tusk, afirmând că nu fusese consultat. Washingtonul negociază, în practică, cu două centre de putere poloneze în același timp.

În Estonia, Riigikogu, parlamentul țării, a discutat siguranța energiei nucleare, dar nu politica privind armele nucleare. Nu există sondaje privind atitudinea publicului față de găzduirea unor astfel de arme. Germania, care găzduiește deja bombe americane la baza Büchel, nu a organizat niciodată un vot în Bundestag pe această temă. În Europa, Finlanda rămâne singura țară care cere un proces legislativ pentru modificările de postură nucleară.

Semnalul politic vine înaintea infrastructurii

Anunțurile au greutate politică, dar realitatea operațională este mai lentă. Depozitele specializate necesare pe bazele gazdă au nevoie de ani pentru construcție, certificare și integrare cu aeronavele de livrare. Polonia a primit primele trei avioane F-35 în mai, însă certificarea piloților pentru misiuni nucleare este un proces separat, care durează mai mulți ani.

Înainte ca orice echipament să fie mutat, NATO trebuie să decidă ce mesaj transmite. Summitul Alianței de la Ankara, din 7-8 iulie, va stabili dacă ușa pentru extinderea nucleară spre est este deschisă formal sau dacă opțiunea rămâne, deocamdată, la nivel de semnal politic.

Această extindere ar avea loc într-un vid de control al armamentelor. New START, ultimul tratat nuclear dintre SUA și Rusia, a expirat la 5 februarie. Pentru prima dată din 1972, niciun acord nu limitează arsenalele celor două părți și nicio inspecție nu verifică respectarea obligațiilor. Rusia și-a extins propria doctrină nucleară pentru a include Belarusul și construiește acolo un depozit, prima sa desfășurare nucleară dincolo de granițele ruse după prăbușirea URSS.

Cea mai importantă schimbare de securitate europeană din ultima generație avansează prin canale clasificate și acorduri executive. Întrebarea pe care nicio capitală nu pare dispusă să o pună este simplă: cine a decis că oamenii care vor locui lângă aceste viitoare arme nu au drept de vot?