V4 se unește împotriva austerității germane

Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria au organizat săptămâna trecută, la Gödöllő, în Ungaria, primul summit formal la nivel de lideri după mai mulți ani. Întâlnirea a repus în mișcare Grupul de la Visegrad, format regional care se blocase după ce invazia rusă pe scară largă în Ucraina a scos la suprafață poziții incompatibile față de Moscova. Divergențele nu au dispărut. Cele patru guverne le pun temporar între paranteze, pentru că viitorul buget pe șapte ani al UE este genul de negociere în care coordonarea se plătește.

Cheltuieli vechi, facturi noi, nicio dorință de tăieri

Cadrul financiar multianual al UE, cunoscut ca MFF, este planul bugetar care fixează plafoanele și principalele categorii de cheltuieli pentru șapte ani. Următorul acoperă perioada 2028-2034 și trebuie adoptat în unanimitate de toate cele 27 de state membre, cu acordul Parlamentului European. Orice stat poate bloca înțelegerea.

Două linii mari de cheltuieli domină bugetul european de decenii: politica de coeziune, adică banii destinați regiunilor mai sărace pentru recuperarea decalajelor, și subvențiile agricole din Politica Agricolă Comună. Ambele au apărători puternici. Problema este că pe aceeași masă se adună facturi noi: apărare, sprijin pe termen lung pentru Ucraina, costurile extinderii UE și rambursarea datoriei comune contractate prin programul pandemic NextGenerationEU (ECA, Euronews). Cineva trebuie să cedeze. Niciun guvern nu vrea să spună cine.

Cancelarul german Friedrich Merz este principalul susținător al restrângerii cheltuielilor. A respins un buget de aproape 2 trilioane de euro și a exclus noi împrumuturi comune la nivelul UE (FAZ, Zeit). Țările de Jos, Austria și Suedia susțin o linie similară: limitarea cheltuielilor totale și fără datorie comună suplimentară.

De cealaltă parte, grupul Prietenii Coeziunii, format din aproximativ 16-17 state, inclusiv Italia, Spania, Portugalia și toate cele patru țări V4, a semnat o declarație prin care cere ca politica de coeziune și Politica Agricolă Comună să nu fie reduse pentru finanțarea noilor priorități (Ministerul spaniol de Externe, EUNews).

Un caucus, nu o revenire politică deplină

Summitul de la Gödöllő se înscrie în această alianță bugetară mai largă. La conferința de presă, cei patru lideri au indicat coeziunea, Politica Agricolă Comună, prețurile la energie și reforma sistemului de comercializare a certificatelor de emisii drept priorități comune și au convenit să reia consultările înaintea fiecărui summit al Consiliului European (AP/SFGate, Denník N). Premierul slovac Robert Fico a spus că V4 vrea să fie „foarte puternic din nou”. Premierul ceh Andrej Babiš a invocat ceea ce a numit o scădere inacceptabilă a alocării pentru Cehia și a legat coordonarea V4 de obținerea unui beneficiu maxim din buget (ČT24).

Coordonarea este reală, dar are limite clare. Patru state care acționează împreună într-o procedură bazată pe unanimitate nu capătă un veto special, diferit de cel pe care îl are deja fiecare în parte, deoarece articolul 312 din TFUE acordă această putere fiecărui stat membru. Câștigul este politic: un caucus central-european disciplinat crește costul tăierilor din coeziune și poate influența textul compromisului înainte ca acesta să ajungă pe masa summitului final. Premierul polonez Donald Tusk a insistat asupra cooperării cu Italia și cu alte state din afara V4 (PAP), iar presa poloneză și cehă descrie grupul ca pe un subcaucus în interiorul Prietenilor Coeziunii, nu ca pe un bloc separat (Business Insider Polska, Aktuálně.cz).

Surse germane confirmă aceeași lectură din tabăra opusă. Merz a admis că linia sa de economii nu reprezenta opinia majoritară printre lideri (n-tv). Berlinul tratează disputa bugetară ca pe o negociere clasică între contributori neți și beneficiari, nu ca pe o problemă specială numită Visegrad.

Aliați azi, competitori mâine

Premierul italian Giorgia Meloni a convocat reuniunea Prietenilor Coeziunii înaintea Consiliului European din iunie, forumul în care șefii de stat și de guvern stabilesc direcția politică a UE, și a susținut că politica de coeziune și Politica Agricolă Comună nu trebuie să finanțeze noile linii de cheltuieli (Sky TG24). În negocierea bugetară, Roma are nevoie de voturile estice împotriva tăierilor cerute de statele frugale.

Presa italiană semnalează însă capitolul incomod care urmează: extinderea UE spre est, în special aderarea Ucrainei, ar putea muta mai mulți bani agricoli și de coeziune către noii membri, reducând spațiul pentru actualii beneficiari din sud (Quotidiano Nazionale). Statele care apără fondurile europene sunt aliniate acum împotriva tăierilor, dar vor intra în competiție între ele după ce anvelopa totală va fi stabilită și guvernele vor împărți ce rămâne.

De la Gödöllő nu a rezultat niciun document public al V4 cu revendicări bugetare concrete sau linii roșii (Telex). Tabelele finale cu alocările naționale pentru cadrul financiar 2028-2034 nu există încă, astfel că afirmațiile actuale despre câștigători și perdanți rămân poziții de negociere. Conferința de presă a arătat partea simplă: acordul că altcineva ar trebui să plătească. Testul real vine când Comisia Europeană va pune cifre lângă numele fiecărei țări.