Valonia aprobă CETA, Franța blochează

La Namur, capitala Valoniei francofone din sudul Belgiei, parlamentul regional care reprezintă circa 3,6 milioane de oameni a votat pe 18 iunie ratificarea CETA, acordul comercial dintre UE și Canada. Este aceeași instituție care, în 2016, a blocat temporar tratatul și a transformat un vot local într-un simbol global al fricțiunilor democratice. Tensiunea constituțională scoasă atunci la vedere nu a dispărut: Bruxelles-ul poate negocia ani întregi acorduri comerciale ample, dar un singur parlament regional poate opri întregul mecanism.

Acordul care funcționează deja

Votul Valoniei nu deschide brusc comerțul cu Canada. Cea mai mare parte a CETA se aplică provizoriu din septembrie 2017. Acordul acoperă taxele vamale pentru bunuri, achizițiile publice (contracte ale statului deschise ofertanților străini), serviciile și cooperarea în materie de reglementare (EUR-Lex). Companiile folosesc aceste reguli comerciale de aproape nouă ani. Comisia Europeană prezintă acordul drept, în mare parte, operațional.

Blocată rămâne partea privind Investment Court System, un tribunal propus prin care investitorii străini ar putea contesta decizii ale guvernelor în baza tratatului. Aceste prevederi trebuie ratificate separat de fiecare stat membru, pentru că CETA este un „acord mixt”. Unele competențe aparțin exclusiv Bruxelles-ului, cum este stabilirea tarifelor vamale, dar dreptul investițiilor rămâne la capitalele naționale. Curtea de Justiție a UE a confirmat această împărțire, iar separat a decis că tribunalul este compatibil cu dreptul UE. Compatibilitatea juridică nu a rezolvat însă disputa politică.

Prin urmare, partea comercială funcționează. Arhitectura juridică pentru protecția investitorilor așteaptă în continuare.

Cine câștigă, cine trage frâna

Economiile dependente de exporturi văd acordurile comerciale ca pe o formă de protecție a locurilor de muncă. Aproximativ o treime din ocuparea forței de muncă din Olanda depinde de exporturi, care au generat 375,9 mld. euro în 2023, potrivit Rijksoverheid, serviciul public de informare al guvernului olandez. Pentru Olanda, Irlanda, Danemarca și Suedia, acorduri precum CETA nu sunt diplomație abstractă. Sunt instrumente pentru protejarea locurilor de muncă. Institutul german ifo a estimat că CETA ar putea tripla exporturile Germaniei către Canada și ar crește venitul real pe locuitor cu 0,19 % (consulting.de).

Același tratat se vede diferit de la Varșovia sau Viena. În Polonia, dezbaterea se concentrează pe riscul ca importurile mai ieftine să lovească fermierii locali și pe întrebarea dacă clauzele de salvgardare chiar îi protejează (Top Agrar Polska). În Austria și Italia, presa pune accentul pe standardele alimentare și organismele modificate genetic (Attac Austria, Adnkronos). Întrebarea practică este cine poate trage frâna de urgență atunci când fermierii locali suportă costurile.

Franța este acum adevăratul blocaj

Votul Valoniei nu încheie întârzierea. Senatul Franței a respins ratificarea în martie 2024, deși Consiliul Constituțional francez considerase tratatul acceptabil încă din 2017. Rezistența franceză se concentrează pe agricultură, siguranță alimentară și suveranitate. După cum explică Vie publique, platforma guvernamentală de informare, cea mai mare parte a CETA se aplică deja, dar prevederile privind investițiile au nevoie în continuare de aprobarea parlamentară pe care Parisul nu a dat-o.

Germania a ratificat acordul în 2022, dar numai după ce Curtea Constituțională Federală a cerut ca aplicarea provizorie să poată fi reversibilă. Chiar și guvernele favorabile comerțului au vrut să păstreze o ieșire.

Întrebarea mai mare pe care această saga o lasă fără răspuns este cine a beneficiat efectiv de cei nouă ani de aplicare provizorie. Volumele totale ale comerțului au crescut. Dar au ajutat preferințele tarifare din CETA mai ales marii exportatori sau și firmele mici? Regiunile industriale sau pe cele periferice? Dovezile sunt încă puține. Iar tensiunea structurală rămâne. UE continuă să proiecteze acorduri comerciale care trec dincolo de taxe vamale și intră în dreptul investițiilor și standarde de reglementare. Cu cât aceste acorduri ajung mai departe, cu atât parlamentele naționale cer mai insistent un vot. Aprobarea întârziată a Valoniei nu schimbă această logică. Va reapărea la fiecare acord ambițios pe care Bruxelles-ul va încerca să îl închidă.