Valonia încheie blocada CETA de 10 ani

Parlamentul Federației Valonia-Bruxelles, legislativul francofon din Belgia, a votat la 24 iunie 2026 aprobarea CETA, acordul comercial dintre UE și Canada pe care aceeași arhitectură instituțională belgiană l-a ținut blocat aproape un deceniu. Faptul că un parlament subnațional poate întârzia un acord care privește cea mai mare parte a Europei și Canada nu este o anomalie procedurală. Așa funcționează dreptul tratatelor în UE și arată distanța dintre economia care se mișcă deja și consimțământul democratic care încă trebuie adunat.

Un acord care funcționează înainte să fie finalizat

CETA, Acordul economic și comercial cuprinzător, elimină tarifele pentru aproape toate bunurile comercializate între UE și Canada, deschide achizițiile publice canadiene pentru companiile europene și reduce barierele pentru servicii și investiții (Comisia Europeană). Cea mai mare parte a acordului se aplică provizoriu din septembrie 2017. Companiile îl folosesc deja. Comitetele comune prevăzute de tratat continuă să se reunească, iar Canada a programat la Bruxelles, pentru 23–24 iunie 2026, o sesiune a Comitetului pentru servicii financiare din cadrul CETA.

Ce lipsește este Sistemul jurisdicțional pentru investiții, ICS. Este un tribunal creat prin tratat, prin care investitorii străini pot cere despăgubiri guvernelor dacă un stat încalcă protecțiile pentru investiții promise prin CETA. În termeni simpli, funcționează ca o instanță dedicată companiilor transfrontaliere, separată de instanțele naționale obișnuite.

ICS a fost exclus deliberat din aplicarea provizorie, pentru că această parte a tratatului ține de competența guvernelor naționale, nu doar de cea a UE. Activarea sa cere ratificarea de către fiecare stat membru. În Belgia, asta nu înseamnă un singur vot. Constituția belgiană împarte competența privind tratatele între statul federal, trei regiuni și trei comunități, fiecare cu propriul parlament. CETA este un „acord mixt”, adică atinge atât competențe ale UE, cât și competențe naționale, astfel că Belgia nu îl poate ratifica printr-un vot federal unic. Fiecare legislativ subnațional trebuie să își dea acordul.

Cine câștigă, cine pierde

Această construcție constituțională ar fi rămas o notă de subsol dacă nu ar fi existat opoziție politică. Parlamentul Valoniei a blocat, în octombrie 2016, chiar semnarea CETA de către UE, iar falia care a produs acea rezistență nu a dispărut.

Federația patronală belgiană AKT a susținut că firmele au așteptat ani întregi claritate juridică. Exportatorii, companiile de logistică și firmele suficient de mari pentru a concura la contracte de achiziții publice în Canada câștigă din reducerea fricțiunilor comerciale. De cealaltă parte, organizația agricolă belgiană FUGEA le-a cerut deputaților să respingă CETA, argumentând că intrarea cărnii de vită și de porc din Canada prin contingente tarifare, adică volume fixe admise cu taxe reduse, pune presiune incorectă pe crescătorii de animale care lucrează deja cu marje mici.

Ambele nemulțumiri au bază reală. Tarifele mai mici și accesul la achiziții publice produc deja beneficii pentru firmele care pot folosi acordul. În schimb, mecanismul complet de protecție a investitorilor, partea care îi îngrijorează cel mai mult pe fermieri și pe criticii pierderii de suveranitate, depinde încă de parlamente care s-ar putea să nu ajungă niciodată la același răspuns.

Belgia nu este singurul blocaj

Același model se repetă în Europa, doar în forme constituționale diferite. Consiliul Constituțional al Franței a validat CETA în 2017, dar Senatul francez a respins ratificarea în martie 2024, pe fondul obiecțiilor venite din agricultură și din dezbaterea privind suveranitatea. Țările de Jos au aprobat CETA în camera inferioară, dar Senatul nu a finalizat procesul. În Irlanda, un eurodeputat Sinn Féin a dat guvernul în judecată în legătură cu legislația adoptată pentru a facilita ratificarea.

Curtea de Justiție a UE a decis că ICS este compatibil cu dreptul european. Instanța spune că sistemul este legal. Nu răspunde însă la obiecția politică: investitorii străini primesc o cale juridică pe care firmele locale și cetățenii nu o au.

Nu există un registru public unic al UE care să confirme exact câte state membre au ratificat complet CETA până în iunie 2026. Respingerea din Senatul Franței nu are o soluție evidentă. Procesele din Țările de Jos și Irlanda rămân deschise. Chiar și în Belgia, pașii interni ar putea cere în continuare aprobări parlamentare suplimentare după votul din această săptămână.

UE poate negocia acorduri comerciale și poate aplica provizoriu cea mai mare parte a lor timp de ani întregi. Tarifele scad, achizițiile publice se deschid, serviciile circulă mai liber. Dar cele mai contestate protecții juridice, cele care permit investitorilor străini să ocolească instanțele naționale, depind în continuare de zeci de parlamente din 27 de state. Companiile fac comerț astăzi în cadrul CETA. Dacă vor primi vreodată tratatul complet rămâne o întrebare la care niciun parlament, singur, nu poate răspunde și pe care niciun parlament, singur, nu o poate închide.