Zaporizhzhia mai are diesel pentru 10 zile

Cea mai mare centrală nucleară din Europa a rămas fără ultima conexiune la rețeaua electrică pe 20 august, după ce luptele de la nord de Nipru au întrerupt singura linie de alimentare rămasă. După zece zile, sistemele de răcire ale celor șase reactoare oprite și ale bazinelor cu combustibil uzat mai funcționează doar datorită generatoarelor diesel de urgență (LIGA, NV).

Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a estimat rezerva disponibilă la aproximativ 10 zile. Fără repararea conexiunii la rețea sau noi livrări de motorină, a avertizat Grossi, centrala ar putea pierde complet alimentarea cu energie electrică (Straits Times, RBC-Ukraine).

O criză construită linie cu linie

Situația de acum nu a apărut brusc. Înainte de invazia rusă pe scară largă, centrala de la Zaporojie avea 10 linii externe de alimentare. Au fost pierdute treptat, până când ultima, o linie de 330 kV numită Ferosplavna-1, a cedat pe 20 august (Ukrainian News, Rubryka). Activitatea militară a împiedicat tehnicienii inclusiv să stabilească exact cauza avariei. AIEA negociază acum o încetare localizată a focului, astfel încât echipele de reparații să poată ajunge la instalație (World Nuclear News).

Reactoarele nu mai produc energie de peste doi ani. Dar „oprit” nu înseamnă inert. Dezintegrarea radioactivă din ansamblurile de combustibil și din bazinele de stocare a combustibilului uzat continuă să genereze căldură. Pompele, valvele și instrumentele care evacuează această căldură depind toate de electricitate (Nuclear News Network, News UN). Dacă alimentarea din rețea și generatoarele diesel ar ceda în același timp, răcirea s-ar opri, iar temperaturile ar crește. Riscul este mai mic decât în cazul unei centrale aflate în funcțiune la capacitate maximă, dar nu dispare.

Operatorii au ridicat la începutul lunii august nivelul apei în bazinele cu combustibil uzat ale tuturor celor șase unități, ceea ce oferă mai mult timp înainte ca apa să înceapă să fiarbă în cazul pierderii răcirii active (Nuclear News Network). Inspectorii AIEA au verificat cea mai mare parte a celor 20 de generatoare diesel ale centralei și au observat, pe 27–28 august, sosirea unor camioane cu combustibil din două locații apropiate (NV, 5 Kanal). Totuși, inspectorii nu au mai vizitat principalul depozit extern de combustibil din martie 2025, iar luptele ar fi întârziat cu luni de zile ultima livrare programată către acel depozit (UNN, Rubryka). Cifra de 10 zile de motorină vine de la personalul centralei, nu dintr-un audit independent al stocurilor făcut de AIEA.

Trei atacuri cu drone înregistrate în cursul săptămânii au adăugat un al doilea risc: unul produs lângă iazul de răcire a rănit doi angajați, altul a lovit zona de depozitare uscată a combustibilului uzat, iar al treilea a atins un sistem de sprinklere (a anunțat AIEA pe X, Agerpres). Nivelurile de radiații au rămas normale. Agenția nu a atribuit responsabilitatea.

Întrebarea Rosatom pe care Europa o tot amână

Guvernele europene citesc avertismentul de la Zaporojie prin propriile dispute interne despre energia nucleară.

Franța, țara europeană cea mai dependentă de energia nucleară, trasează o linie prudentă. Consultantul Stéphane Audrand a declarat pentru Le Parisien că o centrală aflată în oprire la rece nu devine „un nou Cernobîl” doar pentru că a pierdut alimentarea din rețea (Le Parisien). Avertismentul francez este mai concret: războiul face periculoasă și infrastructura din jur. Stațiile electrice, drumurile, livrările de combustibil și personalul epuizat devin, la rândul lor, riscuri de siguranță (Euronews). Greenpeace France folosește criza pentru a cere sancțiuni împotriva Rosatom, argumentând că schimburile nucleare au rămas exceptate din pachetele de sancțiuni ale UE împotriva Rusiei (France 24).

Ungaria este tăcerea cea mai vizibilă. Presa apropiată guvernului a preluat datele AIEA fără să le lege de Paks II, proiectul de reactor finanțat de Rosatom la Budapesta (Világgazdaság). Explicația este practică: Paks furnizează o parte importantă din energia electrică a Ungariei, iar Paks II este construit și finanțat de aceeași companie nucleară de stat a Rusiei (World Nuclear Association). Budapesta are toate motivele să trateze Zaporojie ca pe o problemă de război, nu ca pe un argument pentru sancționarea Rosatom. Cât timp regimul de sancțiuni al UE exceptează sectorul nuclear (Consiliul UE), Ungaria nu a fost nevoită să-și folosească veto-ul.

Polonia prezintă episodul drept o formă de constrângere rusă, protejând în același timp încrederea publică în primul său program nuclear. Poziția autorității poloneze de reglementare este că pierderea alimentării externe reprezintă un scenariu standard de proiectare, pe care generatoarele diesel îl pot gestiona; Zaporojie este periculoasă în mod special din cauza războiului și a ocupației, nu din cauza tehnologiei nucleare în sine (BiznesAlert).

Întrebarea imediată este una tehnică: dacă demersul lui Grossi pentru o încetare locală a focului va permite accesul echipelor de reparații înainte ca motorina să se termine. Întrebarea mai mare este politică. Zaporojie este cea mai vizibilă consecință a controlului rusesc asupra infrastructurii nucleare europene, dar UE continuă să trateze cazul ca pe o urgență de siguranță fără să includă în costul sancțiunilor pârghia nucleară a Rusiei. Aceasta este decizia pe care miniștrii de externe o tot amână.