Berlinul cere tăieri de €400 billion

Germania va vota împotriva bugetului pe șapte ani propus de Comisia Europeană, în valoare de 1,76 trilioane euro, dacă acesta nu va fi redus cu „câteva sute de miliarde de euro”, a declarat cancelarul Friedrich Merz la 28 iulie (Handelsblatt, Parlamentul European). Planul, cunoscut ca CFM — Cadrul Financiar Multianual, adică schema care stabilește pe șapte ani câți bani intră în fiecare mare politică europeană — are nevoie, potrivit tratatelor UE, de acordul unanim al celor 27 de guverne (EUR-Lex). Fiecare stat are drept de veto. Germania, cel mai mare contributor net al Uniunii, îl folosește acum explicit.

Miza nu este contabilă. Din acest buget sunt finanțate stații de epurare, internet în zone rurale, venituri agricole și granturi pentru startupuri în regiunile mai sărace ale Europei. Dacă bugetul scade la nivelul cerut de Berlin, multe dintre aceste regiuni nu pot înlocui banii pierduți prin împrumuturi proprii.

Dimensiunea cererii

Un document al guvernului german, apărut inițial în relatările Reuters, plasează tăierea cerută la aproximativ 400 mld. euro, adică aproape o cincime din propunerea Comisiei (Euractiv). Ministrul german pentru Europa, Gunther Krichbaum, a repetat public cifra la 22 iulie, susținând că fondurile pentru agricultură și dezvoltare regională ar trebui comasate pentru a elibera bani pentru apărare, AI și competitivitate.

Logica Berlinului este în primul rând internă. Germania își reduce propriile cheltuieli, iar Merz spune că alegătorii nu vor accepta, în același timp, o contribuție mai mare la bugetul UE. Austria, Suedia și Olanda împărtășesc această abordare. Un text de negociere al Consiliului din iunie 2026 coborâse deja propunerea Comisiei la aproximativ 1.730 mld. euro, cu circa 2 % sub nivelul inițial (Eucrim). Diferența față de poziția Germaniei rămâne însă foarte mare.

Parlamentul European împinge în direcția opusă și cere un buget mai mare, finanțat parțial prin noi taxe colectate la nivelul UE, inclusiv o contribuție aplicată marilor companii (Parlamentul European). Germania respinge și această variantă.

Unde merg banii și cine îi pierde

Comisia Europeană vrea să grupeze granturile pentru dezvoltare regională, plățile agricole și fondurile pentru pescuit în planuri naționale unice pentru fiecare stat membru (Comisia Europeană). Pentru regiuni, schimbarea este sensibilă, pentru că ar muta mai mult control la guvernele centrale. Autoritățile locale din Polonia au avertizat că noul model reduce rolul programelor regionale (Wspólnota). Bruegel, think tankul de la Bruxelles, a semnalat riscuri similare la nivelul întregii Uniuni (Bruegel).

Chiar înainte de o tăiere de dimensiunea celei cerute de Germania, Institutul Italian pentru Afaceri Internaționale estimează că pachetul combinat pentru regiuni și agricultură ar fi cu aproximativ 14 % mai mic în termeni reali decât în actuala perioadă bugetară (IAI). În prezent, Fondul de Coeziune poate acoperi până la 85 % din costurile eligibile ale proiectelor în țările unde venitul național este sub 90 % din media UE. Polonia a primit 10,75 mld. euro în actualul ciclu, iar România 4,09 mld. euro (Parlamentul European). Când acest fond se reduce, o primărie nu pierde doar o linie de buget. Poate pierde stația de epurare.

România este prinsă între două presiuni. Încă are dificultăți să adopte reformele necesare pentru a debloca aproximativ 4,5 mld. euro din fondurile de redresare post-pandemie înaintea termenului-limită din august (To Brief). Un buget mai strâns după 2027 ar lovi o țară care nu poate împrumuta ușor bani pentru a acoperi diferența.

Rigoarea bugetară a Berlinului se oprește la graniță

Germania are un argument valid când vorbește despre risipă. Curtea de Conturi Europeană a semnalat probleme persistente de absorbție, adică bani europeni alocați, dar necheltuiți, de multe ori pentru că proiectele se blochează sau administrațiile locale nu se mișcă suficient de repede (ECA). Mai mulți bani nu înseamnă automat bani cheltuiți mai bine.

Merz a respins însă plafonarea la 100.000 euro a subvențiilor agricole pentru fiecare fermă, pe motiv că ar afecta exploatațiile mari din nordul și estul Germaniei (n-tv). Disciplina bugetară pare mai fermă când costurile sunt suportate în altă parte.

Argumentul intră în conflict și cu alegerile recente ale Uniunii. Statele membre au aprobat împrumuturi comune de 150 mld. euro — bani ridicați împreună de cele 27 de țări de pe piețele de capital, astfel încât debitorii mai puternici împart costul cu cei mai slabi — pentru apărare, prin instrumentul SAFE (Comisia Europeană). Bugetul trebuie să acopere și 149,3 mld. euro pentru rambursarea datoriilor aferente fondului de redresare NextGenerationEU, creat în pandemie (Parlamentul European). Dacă Europa poate împrumuta colectiv pentru armament, refuzul de a menține granturile pentru canalizare și internet rural este o alegere politică, nu o limită fiscală. Disputa reală este despre cine suportă presiunea: fermierii, primăriile, statele membre mai sărace sau bugetele naționale pe care Germania vrea să le protejeze.