Patriot europene, reîncărcări americane

Statele Unite au folosit aproximativ jumătate din interceptoarele Patriot și aproape patru cincimi din rachetele THAAD în conflictul cu Iranul, potrivit modelării CSIS și relatărilor CNN și Reuters. Sunt aceleași arme pe care aliații europeni din NATO le-au cumpărat, pe care și-au instruit militarii și în jurul cărora și-au construit o parte din descurajare. Dar a deține lansatorul nu înseamnă să controlezi și rachetele care îl realimentează.

Diferența dintre producție și necesar

Administrația Trump neagă existența unui deficit periculos, dar nu a publicat nivelurile reale ale stocurilor și nici pragurile de rezervă. CSIS estimează că stocurile Patriot au coborât sub 1.000 de interceptoare, de la un nivel de aproximativ 2.200 înainte de război. În cazul THAAD, stocurile ar fi aproape de 250, față de 452 anterior (CSIS).

Reacția Pentagonului arată presiunea. A semnat acorduri cu Lockheed Martin și Northrop Grumman pentru triplarea producției de Patriot și cvadruplarea producției de THAAD. Northrop a anunțat contracte de accelerare de 3 mld. dolari (Defense News, Northrop Grumman). O asemenea creștere de capacitate nu se decide pentru un produs aflat deja în abundență. Problema este calendarul: noile volume vor apărea spre finalul acestui deceniu, nu în trimestrul următor.

Ucraina, flancul estic al NATO, Orientul Mijlociu și Indo-Pacificul trag toate din aceeași linie de producție controlată de Statele Unite. După cum am relatat săptămâna trecută, Washingtonul a început deja o revizuire formală a prezenței sale militare în Europa (To Brief). Rachetele introduc o constrângere mai dură: chiar și atunci când angajamentul politic american rămâne valabil, oferta fizică este limitată.

Europa plătește, Washingtonul decide

Țările de Jos arată concret cum funcționează dependența. Haga a devenit primul stat NATO care a direcționat 500 mil. euro prin PURL, mecanismul NATO prin care aliații finanțează achiziții de arme americane pentru Ucraina, și a donat deja Kievului lansatoare Patriot, un radar și interceptoare (Ministerul Apărării din Țările de Jos).

Banii europeni care intră în conducta industrială americană nu le dau europenilor control asupra a ceea ce iese din ea. Washingtonul decide câte interceptoare rare merg în Ucraina, câte rămân în rezervele americane, câte ajung la partenerii din Orientul Mijlociu și câte acoperă comenzile aliaților. După cum a formulat ziarul olandez NRC, Patriot este singurul sistem eficient împotriva rachetelor balistice, iar pe măsură ce stocurile se reduc, Ucraina ar putea fi nevoită să privească Rusia acționând mai liber.

Elveția oferă dovada concretă a reprioritizării. Berna a fost informată că livrările sale Patriot vor întârzia, pentru că Washingtonul trimite mai întâi interceptoare către Ucraina (Reuters). Niciun aliat european nu a raportat public o întârziere comparabilă. Dar ordinea de așteptare poate fi rearanjată din nou printr-o singură decizie politică americană.

Ce poate și ce nu poate înlocui Europa

Europa poate avansa pe straturile joase și medii ale apărării antiaeriene. Germania a livrat Ucrainei sisteme IRIS-T din propriile linii de producție (Guvernul federal german). Racheta Aster produsă de MBDA, folosită împreună cu lansatorul franco-italian SAMP/T, este cea mai solidă opțiune europeană pentru stratul superior. Franța, Italia și Regatul Unit au comandat peste 200 de rachete Aster suplimentare și au scurtat termenele de livrare (MBDA).

În fața celor mai dificile amenințări balistice, golul rămâne deschis. Niciun sistem european nu egalează capacitățile PAC-3 MSE sau THAAD împotriva focoaselor care se deplasează cu viteză foarte mare. Producția sub licență, în Europa, a unor tipuri de rachete americane durează de obicei între trei și șapte ani după semnarea contractului, potrivit Reuters. Consorțiul ucrainean Fire Point dezvoltă, împreună cu zece parteneri europeni, un interceptor mai ieftin care să completeze Patriot, dar primul test complet de interceptare balistică nu este așteptat înainte de mijlocul anului 2027 (Defense News).

Răspunsul european pe termen scurt este să construiască suficientă capacitate proprie pentru ca interceptoarele americane rare să fie rezervate amenințărilor pe care nimic altceva nu le poate opri. Miniștrii europeni ai apărării nu au explicat încă public cum se va face această reechilibrare și în ce calendar. Datele despre deficit sunt publice, iar Moscova le poate citi la fel de bine.