Europa rămâne în afara negocierilor pentru Ucraina

Negociatori ucraineni, ruși și americani s-au întâlnit timp de aproximativ patru ore la Abu Dhabi, pe 10 noiembrie, în prima rundă trilaterală din februarie (Kyiv Independent). Emisari europeni se aflau în același oraș, dar nu au participat la discuții. Orice acord care ar presupune trimiterea de trupe europene sau modificarea sancțiunilor UE ar depinde de decizii pe care le pot lua doar guvernele europene.

Cel mai concret subiect a fost un posibil schimb amplu de prizonieri între Ucraina și Rusia, dar nu a fost anunțat niciun acord. Un oficial ucrainean care nu a fost identificat a declarat pentru AP că detaliile urmau să fie discutate în zilele următoare (AP). Adjunctul ministrului rus de externe, Sergei Ryabkov, a spus că este prea devreme pentru evaluarea rezultatelor (TASS). Nu au fost publicate o listă, un număr de prizonieri sau o dată pentru schimb.

Cele două părți aflate în război nici măcar nu sunt de acord asupra scopului discuțiilor. Volodimir Zelenski le-a descris drept „constructive și substanțiale” și vrea ca războiul să se încheie mai întâi, garanțiile pentru Ucraina să fie definite apoi, iar aranjamentele de securitate la nivel european să fie discutate la final (Președinția Ucrainei). Un membru al delegației ruse a inversat această ordine, declarând pentru Reuters că Moscova vede un nou cadru de securitate europeană drept tema principală a discuțiilor (Reuters).

Consultați înainte, absenți de la masa negocierilor

Consilieri pentru securitate din principalele capitale europene, alături de oficiali ai UE și NATO, s-au întâlnit cu delegațiile ucraineană și americană înaintea sesiunii trilaterale. Apoi au rămas în afara sălii principale, potrivit POLITICO. Într-o declarație comună, și-au reafirmat sprijinul pentru suveranitatea Ucrainei și au cerut garanții de securitate credibile (Consiliul European).

Faptul că i-au informat pe reprezentanții Kievului și Washingtonului chiar înaintea sesiunii le-a oferit probabil europenilor o anumită influență asupra subiectelor ridicate de cele două delegații, dar nu și posibilitatea de a-i întreba pe negociatorii ruși sau de a negocia formularea unui acord. Moscova se opusese participării europenilor la masa principală, așa cum am relatat în ajunul discuțiilor (To Brief), iar obiecția a prevalat. Secretarul de stat american Marco Rubio a descris ziua drept „foarte productivă” și a spus că Washingtonul speră să extindă, în cele din urmă, formatul pentru a include și europenii (The Guardian).

Moscova nu a precizat ce ar cuprinde cadrul său de securitate europeană, dar Lituania a stabilit deja o limită. Ministrul de externe Kęstutis Budrys a declarat că Vilnius ar respinge orice acord care i-ar da Rusiei un cuvânt de spus în privința forțelor aliate desfășurate în regiunea sa (LRT). Deciziile privind desfășurarea trupelor țin de guvernele europene și de aliații din NATO; un cadru negociat fără ei le-ar cere să accepte condiții pe care nu le-au discutat.

Chiar dacă formatul negocierilor se lărgește, UE nu a decis cine ar reprezenta-o. Giorgia Meloni, premierul Italiei, i-a cerut lui António Costa, președintele Consiliului European, să clarifice cine vorbește în numele UE și cu ce mandat. Costa prezidează reuniunile liderilor naționali, dar nu poate numi singur un emisar. Liderii trebuie să ajungă la un acord. Următoarea lor întâlnire informală este programată la Dublin, pe 13 noiembrie (Președinția irlandeză), însă agenda publicată nu confirmă că vor discuta acolo această chestiune.

Deciziile rămân în capitalele europene

Diferența este cel mai clară în privința garanțiilor de securitate. Declarația de la Paris, adoptată în ianuarie 2026 de Coaliția de Voință, grupul format în principal din state europene care pregătește securitatea Ucrainei după război, prevede desfășurarea unei forțe multinaționale numai după o încetare credibilă a luptelor. Contribuția fiecărei țări rămâne supusă propriilor proceduri naționale de aprobare (Élysée). Washingtonul nu poate angaja niciun militar european, iar Kievul nu poate lua această decizie în locul guvernelor europene.

Sancțiunile funcționează după aceeași logică. UE le adoptă, de regulă, prin unanimitate, ceea ce înseamnă că orice stat membru poate bloca o decizie (Consiliul UE). Niciun negociator de la Abu Dhabi nu poate angaja UE să ridice măsurile împotriva Rusiei, indiferent cât de mult s-ar baza un acord pe această concesie.

Prima zi a creat un canal de lucru și a conturat posibilitatea unui schimb de prizonieri, asupra căruia Ucraina și Rusia pot ajunge singure la un acord. Un acord de pace durabil este însă o chestiune diferită. Dacă le cere europenilor să trimită trupe sau să modifice sancțiunile UE, va avea nevoie de aprobarea guvernelor care au așteptat în afara sălii. Nimeni de la masa negocierilor nu poate decide în numele lor.