Patru barje salvează Cernavodă

Patru barje încărcate cu piatră se află acum pe fundul Dunării, scufundate deliberat pentru a împinge mai multă apă spre Cernavodă, singura centrală nucleară operațională a României. Barajul improvizat sub apă a ridicat nivelul la priza de răcire cu 8 centimetri peste prognoză, ceea ce îi mai dă Unității 2 cel puțin nouă zile de funcționare (Digi24, HotNews). După cum am scris joi, România notificase deja Comisia Europeană că seceta amenință funcționarea centralei. Un secretar de stat din Ministerul Transporturilor a avertizat că viteza curenților Dunării ar putea disloca barjele (Știrile ProTV). Soluția este, așadar, aproape la fel de vulnerabilă ca problema pe care încearcă să o țină sub control.

De ce nivelul unui râu devine o criză energetică

O centrală nucleară este, în esență, o mașină termică. Fisiunea produce căldură, căldura transformă apa în abur, aburul pune în mișcare turbina, iar apoi trebuie răcit din nou pentru a redeveni apă. La Cernavodă, acest rol îl are Dunărea. Când nivelul fluviului coboară prea mult, pompele nu mai pot trage suficientă apă, iar operatorii trebuie să oprească reactorul înainte ca marjele de siguranță să fie afectate.

Brațul Bala, un canal secundar care scurtează traseul apei, prelua aproximativ 85 % din debitul local al Dunării și îl devia de la ruta care alimentează pompele centralei (Mediafax). Administrația Națională „Apele Române” a detonat controlat o formațiune stâncoasă submersă, a dragat zona, apoi a scufundat cele patru barje umplute cu piatră pentru a îngusta intrarea pe Bala și a împinge mai multă apă spre centrală (Agerpres, AP). Barjele au fost alese pentru că puteau fi instalate în câteva zile; lucrările structurale nu pot fi făcute în ritm de urgență.

La intrarea în România, debitul Dunării era de aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă, adică aproape o treime din media lunii august, de 3.900, iar hidrologii anticipau o scădere suplimentară, sub orice minim istoric înregistrat pentru această lună (Radio România, Agerpres).

Cernavodă produce în mod normal aproximativ 20 % din energia electrică a României (World Nuclear Association). Cum Unitatea 1 este oprită din 28 iulie, pierderea Unității 2 ar scoate din sistem circa 650–680 MW. Efectul se vede deja în piață: România a trecut din poziția de exportator de energie în cea de importator. Potrivit Serbia Energy, prețul angro pentru ziua următoare a ajuns la 132,87 euro/MWh, iar necesarul de importuri în orele de seară a fost de aproximativ 1.700 MW (Serbia Energy). Nuclearelectrica și-a avertizat clienții asupra riscului de forță majoră, adică notificarea legală că ar putea să nu își poată onora contractele de livrare (ZF).

Fluviu comun, presiune inegală

Aceeași secetă apasă pe întregul bazin al Dunării, dar costurile nu sunt distribuite uniform. Centrala nucleară Paks din Ungaria și-a redus producția cu 1.770 MW, rămânând la aproximativ 230 MW față de o capacitate normală apropiată de 2.000 MW (kormany.hu). Cum și rezerva nucleară a Ungariei a cedat, Budapesta s-a sprijinit pe vecini, acoperind o mare parte din deficit cu energie de origine cehă transportată prin Slovacia. La rândul ei, Slovacia avea șapte din cele opt turbine ale hidrocentralei Gabčíkovo oprite din cauza nivelului scăzut al apei, iar Bratislava a refuzat cererea Ungariei pentru debite suplimentare, spunând că eliberează deja cantitatea prevăzută de tratatul de la Haga (TA3, Noviny.sk).

Bulgaria este câștigătorul pe termen scurt. Centrala nucleară Kozlodui a continuat să funcționeze, pentru că stația sa de pompare aflată în interior îi oferă o rezervă de apă pe care Paks și Cernavodă nu o au. Exporturile bulgare au urcat la 32.000–33.000 MWh pe zi, pe fondul presiunii traderilor români și ungari pentru capacitate transfrontalieră (Mediapool). Comisia Europeană a transmis că monitorizează situația prin ENTSO-E, organismul care coordonează rețelele electrice europene, dar nu vede deocamdată o amenințare de aprovizionare care să impună o intervenție formală (European Commission).

Ingineria de urgență nu înseamnă adaptare

EDF, grupul energetic francez, a prevăzut aproape 9 mld. euro pe 15 ani pentru adaptarea parcului nuclear la schimbările climatice, în condițiile în care estimează pierderi anuale de aproximativ 5 TWh până în 2050, din cauza căldurii și a debitelor scăzute, dacă nu investește (Le Monde). Turnurile de răcire evită problema dependenței directe de nivelul râului; centralele cehe Dukovany și Temelín le folosesc deja (World Nuclear Association). Barjele au cumpărat câteva zile. Nu au rezolvat riscul climatic inclus în modelul centralelor răcite cu apă de râu, iar niciun guvern din bazinul Dunării nu a spus cum intenționează să îl gestioneze.