Italia, presată pe returnările de azil

Finlanda a devenit a patra țară europeană care anunță pregătiri pentru trimiterea solicitanților de azil înapoi în Italia, în baza noilor reguli europene privind responsabilitatea pentru cererile de protecție. Anunțul crește presiunea politică asupra Romei, dar nu înseamnă că vreun transfer a fost deja finalizat.

Ministerul de Interne de la Helsinki a transmis că transferurile sunt „în curs de pregătire” în baza Regulamentului privind gestionarea azilului și migrației, piesa centrală a pactului european pentru migrație adoptat în 2024, care a înlocuit vechiul sistem Dublin privind stabilirea statului UE responsabil pentru analizarea unei cereri de azil. Finlanda nu a comunicat cifre, calendar și nici vreo confirmare că persoane au fost efectiv transferate (ANSA, TRT World).

Bilanțul de până acum

Logica regulii este simplă. Dacă o persoană intră în UE prin Italia și apoi ajunge, de exemplu, în Germania sau Finlanda, regulamentul spune că Italia ar trebui să o preia înapoi și să îi analizeze cererea de azil. Statele din nordul și vestul Europei vor să aplice această regulă. Italia poate încetini sau refuza procedura. La două luni de la aplicare, fiecare țară care a testat obligațiile Romei a obținut un rezultat diferit.

Austria este singurul stat cu transferuri confirmate. Viena a raportat patru transferuri finalizate de când regulile au început să se aplice, la 12 iunie 2026, solicitanții de azil călătorind spre Italia cu trenul sau autobuzul în cazuri cooperative (ORF). Patru persoane reprezintă puțin, dar arată că mecanismul poate funcționa fizic.

Elveția se află între pregătire și executare. Autoritățile italiene ar fi acceptat 51 de cereri elvețiene de preluare după 12 iunie, iar Berna a rezervat zboruri pentru finalul lunii august (NZZ, Ticinonews). Rămâne de văzut dacă aceste zboruri vor pleca.

Germania s-a lovit de un blocaj. Așa cum am relatat săptămâna trecută, Berlinul a planificat trei returnări, iar Roma le-a refuzat pe toate trei, susținând că erau cazuri vechi, anterioare aplicării pactului (Tagesschau). La conferința de presă din 19 august, guvernul german a vorbit despre „coordonare”, nu despre transferuri finalizate (Bundesregierung).

Franța și Țările de Jos au rămas în afara acestui demers. Parisul ar fi ales să nu preseze Roma atât timp cât cooperarea pentru reducerea plecărilor din Mediterana continua (ANSA).

De ce poate Italia să spună nu

Cea mai clară cifră vine de la Comisia Europeană, executivul UE. Între 12 iunie și 7 iulie, opt state membre au trimis Italiei 12 cereri de transfer. Italia le-a refuzat pe toate (evaluarea Comisiei, 2EU Brussels).

Rezistența Romei are două componente. Argumentul juridic este că ministrul de Interne, Matteo Piantedosi, susține că multe cereri privesc persoane sosite înainte ca pactul să intre în vigoare, ceea ce ar face noile reguli inaplicabile (Brussels Signal).

Argumentul politic este mai direct. Piantedosi leagă cererile Germaniei de o nemulțumire mai largă: navele ONG-urilor germane salvează migranți pe mare și îi duc în porturi italiene, generând tocmai dosarele pe care Berlinul vrea apoi să le trimită înapoi. Italia mai spune că sistemul său de primire este sub presiune de când Roma a suspendat transferurile de intrare, în decembrie 2022 (Euronews).

Calendarul ca instrument de presiune

Regulile creează o vulnerabilitate precisă pentru țările care presează Italia. În baza regulamentului, statul care identifică o altă țară drept responsabilă are, în mod normal, șase luni pentru a finaliza transferul fizic. Dacă termenul este depășit, responsabilitatea revine statului solicitant (CJUE, cauza Shiri). Italia nu trebuie să refuze la nesfârșit. Simplul fapt că lasă timpul să treacă poate produce același rezultat.

Anunțul Finlandei transformă disputa dintr-un conflict germano-italian într-un test mai larg: pot statele de destinație să oblige Italia să preia înapoi solicitanți de azil? Austria a găsit un culoar îngust, cu patru cazuri cooperative. Germania a fost blocată. Elveția are acceptări pe hârtie, dar nu și plecări confirmate. Finlanda pregătește transferuri fără cifre sau date. Franța a ales să nu intre în joc.

Călătoriile cu trenul, cererile refuzate și termenele ratate decid acum ce înseamnă regulamentul în practică. Comisia Europeană, care a consemnat cele 12 refuzuri din iulie, le datorează guvernelor o poziție clară privind compatibilitatea rezistenței Italiei cu regulamentul pe care Roma însăși a votat să îl adopte. Fiecare lună fără această clarificare mută responsabilitatea înapoi asupra țărilor care au cerut sprijin.