Randamentul de 4.93% apasă bugetul Franței

La 1 octombrie, agenția franceză pentru administrarea datoriei a vândut obligațiuni cu scadența în noiembrie 2036 la un randament de 4,93 %, față de 4,23 % la licitația din 3 septembrie (Boursorama/Reuters). Investitorii au cerut mult mai multe obligațiuni decât erau scoase la vânzare (ABC Bourse). Franța găsește în continuare creditori, dar fiecare împrumut nou o costă mai mult.

Această creștere a costurilor îl îngrijorează pe Emmanuel Moulin, guvernatorul Băncii Franței. Într-un interviu acordat Financial Times pe 5 octombrie, a avertizat că Franța riscă să fie treptat sufocată de dobânzile în creștere dacă nu își redresează finanțele publice și a propus un buget care reduce cheltuielile și deficitul (Financial Times).

De ce durează ani până când randamentele mai mari se văd în buget

Randamentul este câștigul pe care îl obține un investitor cumpărând o obligațiune la prețul curent. Obligațiunile franceze plătesc un cupon anual fix, astfel că, atunci când investitorii plătesc mai puțin pentru ele, aceleași cupoane le aduc un randament mai mare. Plățile pentru obligațiunile deja emise nu se schimbă.

Costul mai mare apare când Franța refinanțează datoria. La scadența unei obligațiuni vechi, cu dobândă mai mică, statul o rambursează prin vânzarea uneia noi, la dobânzile din acel moment. Bugetul pentru 2027 estimează că anul viitor ajung la scadență obligațiuni de stat pe termen mediu și lung în valoare de 189,2 mld. euro (Assemblée nationale). Cum obligațiunile franceze au scadențe de mai mulți ani, doar o parte din datorie este înlocuită în fiecare an.

Un raport al Senatului francez arată cât de lent se acumulează costurile. Scenariul presupune că dobânzile cresc cu un punct procentual și rămân la acel nivel. În primul an, se scumpește doar datoria refinanțată, ceea ce adaugă aproximativ 3,2 mld. euro la factura de dobânzi a statului. Pe măsură ce sunt înlocuite mai multe obligațiuni vechi, costul suplimentar ajunge la 33,5 mld. euro după nouă ani (French Senate). Este un scenariu, nu o prognoză.

Cine încasează și cine plătește

Prognoza guvernului acoperă un perimetru mai larg: include întreaga datorie publică, inclusiv pe cea a sistemului de securitate socială și a autorităților locale. Dobânzile aferente ar urma să ajungă la 79,2 mld. euro în 2026 și la 91,2 mld. euro în 2027 (French government). Înaltul Consiliu pentru Finanțe Publice, organismul independent de supraveghere bugetară, estimează o sumă apropiată pentru 2027 (Haut Conseil des finances publiques). Această prognoză ia în calcul refinanțarea întregii datorii în timp, nu costul unei singure licitații.

Potrivit relatărilor, bugetul a fost construit pe ipoteza unui randament mediu al obligațiunilor pe zece ani de aproximativ 4,3 % pe parcursul lui 2027, în timp ce cotațiile din primele zile ale lui octombrie erau aproape de 5 % (Euronews). Prima cifră este media pe un an, iar a doua reflectă nivelul randamentelor în anumite zile. Dacă acestea rămân atât de ridicate, ipoteza bugetară se va dovedi optimistă.

Cumpărătorii noilor obligațiuni franceze obțin randamente mai mari, pe care și le asigură pentru mai mulți ani. Valoarea de piață a obligațiunilor franceze deținute deja de investitori a scăzut. Dacă aceștia le păstrează până la scadență și Franța își respectă obligațiile, pierderea nu se materializează.

Ajustarea bugetară apasă asupra contribuabililor și a veniturilor din sectorul public. Bugetul premierului Sébastien Lecornu urmărește reducerea deficitului — diferența dintre cheltuieli și venituri — de la 5,4 % din PIB în 2026 la 5,0 % în 2027 (BFMTV). Înghețarea salariilor și pensiilor angajaților din sectorul public, precum și posibilele modificări de taxe, ar urma să suporte o mare parte din ajustare (Public Sénat). Partidele se ceartă deja pe împărțirea efortului (To Brief).

De ce le cer investitorii francezilor dobânzi mai mari

Dobânzile cresc în toată Europa, dar Franța plătește mai mult decât majoritatea statelor. Pe 5 octombrie, randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani îl depășea cu 136 de puncte de bază (1,36 puncte procentuale) pe cel al obligațiunilor germane (dpa-AFX). Diferența dintre randamentele spaniole și cele germane era de 63 de puncte de bază pe 1 octombrie (CaixaBank Research). Datele sunt din zile diferite, așa că sugerează o primă specifică Franței, fără să o măsoare exact.

Moulin a spus că nu este momentul să se discute despre ajutorul Băncii Centrale Europene. Reuters a ajuns la o concluzie asemănătoare: achizițiile de obligațiuni de către BCE — cumpărarea datoriei franceze de către banca centrală pentru a reduce costul împrumuturilor statului — sunt puțin probabile cât timp presiunea vine din problemele bugetare ale Franței (Reuters).

Chiar dacă bugetul este adoptat fără modificări, datoria va urca la aproximativ 121,7 % din PIB în 2027 (Assemblée nationale). Parlamentarii francezi nu pot stabili dobânzile pieței, dar un buget credibil este principalul lor instrument pentru a influența cât cer investitorii. Franța a găsit cumpărători pentru obligațiunile vândute luna aceasta. Dacă randamentele rămân aproape de nivelurile actuale, refinanțarea anuală va mări factura dobânzilor — suficient de lent încât să treacă neobservată în titluri, dar constant cât să reducă banii disponibili pentru alte cheltuieli.