Navă-cisternă lovită, traversările prin Hormuz se scumpesc

Comandantul unei nave a raportat că un proiectil neidentificat a lovit-o în Strâmtoarea Hormuz și a avariat sala mașinilor, unde se află instalațiile care asigură propulsia și alimentarea electrică. Avertizarea a fost publicată la 4 octombrie de UK Maritime Trade Operations, serviciul britanic care transmite informații despre amenințări către navele comerciale (UKMTO Warning 150-26). Lovitura sporește riscul pe o rută unde traficul se prăbușise deja, iar asigurările deveniseră costisitoare. Deocamdată, nimic nu arată că marfa acestei nave ar fi întârziată.

Un raport al comandantului, nu o inspecție

Echipajul ar fi în siguranță, iar la momentul emiterii avertizării nu fusese semnalată poluare. În rest, informațiile sunt puține: avertizarea nu precizează numele navei, pavilionul, armatorul, marfa sau destinația și nici poziția exactă. Data publicării nu coincide neapărat cu momentul loviturii.

Nici tipul navei nu este clar. Arab News a remarcat că UKMTO nu a precizat dacă aceasta transporta petrol sau gaz natural lichefiat (Arab News). Să o numim petrolier ar însemna să afirmăm mai mult decât arată informațiile disponibile.

Associated Press a relatat aceleași detalii despre sala mașinilor, echipaj și lipsa poluării (AP). Toate relatările se bazează pe aceeași informație furnizată de comandant. Nu au fost publicate rezultatele unei inspecții, o declarație a armatorului sau detalii despre voiaj.

Lipsa acestor informații contează pentru evaluarea impactului economic. Avarierea sălii mașinilor poate întrerupe propulsia sau alimentarea electrică a navei, care ar putea rămâne imobilizată ori ar avea nevoie de remorcare. Avertizarea nu spune dacă nava a pierdut una dintre aceste funcții sau dacă și-a continuat drumul. Nu precizează nici cine a atacat-o.

Cât costă traversarea

Puține nave traversau strâmtoarea și înainte de această raportare. Datele de urmărire Windward, citate de Argus, indicau 17 traversări la 29 septembrie, față de aproximativ 135 pe zi înainte de război (Argus). Cifra numără nave, nu barili. Arată cât de puțini armatori sunt dispuși să facă drumul, dar nu și cât petrol sau gaz a ajuns efectiv la cumpărători.

În mod obișnuit, prin această rută tranzitează volume mari de energie. Înaintea conflictului, prin Hormuz treceau aproximativ 20 de milioane de barili de petrol pe zi, echivalentul a circa o cincime din consumul mondial, potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA (EIA).

Navele care încă traversează plătesc mult mai mult pentru asigurarea voiajului. Primele de risc de război, care acoperă daunele provocate de conflict, au crescut de peste 40 de ori de la începutul războiului, la sfârșitul lui februarie. Estimarea îi aparține lui Neil Roberts de la Lloyd's Market Association, care a vorbit cu S&P Global (S&P Global). Ea descrie evoluția prețurilor pe piață, nu suma plătită pentru un anumit voiaj.

Ofertele individuale arată costul dintr-un alt unghi. La sfârșitul lui septembrie, unele ajunseseră la 6–9 % din valoarea navei, pentru o asigurare tarifată de regulă pe perioade de câte șapte zile (MarineLink). Cele două cifre măsoară costul asigurării în moduri diferite și nu pot fi reunite într-o singură serie de prețuri. Ambele arată însă că asigurarea unei nave pentru o săptămână în strâmtoare costă acum mult mai mult decât înainte de februarie.

Armatorul cumpără asigurarea, dar contractele stabilesc cine suportă costul. Contractul de navlosire, prin care o companie de tranzacționare închiriază nava, poate transfera costurile riscului de război către acea companie, care ar putea încerca apoi să le recupereze prin prețul petrolului sau al gazului. O ofertă de asigurare mai scumpă nu dovedește, de una singură, că vor crește și prețurile plătite de cumpărătorii europeni.

Posibilitățile diferă și în funcție de combustibil. Conductele din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot transporta o parte din țiței ocolind strâmtoarea, dar gazul natural lichefiat din Qatar nu are o rută alternativă similară, potrivit EIA (EIA). Când traversarea devine mai riscantă, cumpărătorii de gaze sunt astfel mai expuși decât rafinăriile care prelucrează petrol.

Ce schimbă această lovitură

Washingtonul și Teheranul sunt în continuare în impas asupra condițiilor de redeschidere a strâmtorii (To Brief), iar acest impas, nu o singură raportare, stabilește condițiile cu care se confruntă armatorii. La sfârșitul lui septembrie, traficul ajunsese deja la o mică parte din nivelul de dinaintea războiului, iar ofertele de asigurare erau deja de multe ori mai mari (Argus). Avertizarea 150-26 adaugă o navă avariată în interiorul culoarului de navigație, pe o rută pe care armatorii o evitau deja. Deocamdată, nu arată că vreo marfă s-a pierdut sau a întârziat. Numai armatorul sau statul de pavilion, țara în care este înregistrată nava, poate spune dacă aceasta s-a oprit; niciunul nu a făcut declarații.