Irlanda apără fermele la tăieri UE de €141bn

Irlanda a propus reducerea cu 141 mld. euro, aproximativ 8 %, a planului de cheltuieli al Comisiei Europene pentru 2028–2034, protejând aproape integral subvențiile agricole și ajutoarele regionale (grila de negociere a Consiliului). Cercetarea, apărarea și politica externă suportă în schimb reducerile. Guvernele care cer un buget mai mic primesc astfel un total redus, dar trebuie acum să spună ce alte cheltuieli ar tăia pentru a ajunge la economiile mult mai mari pe care le-au cerut.

Cifra de 141 mld. euro este calculată în prețuri din 2025, fără a include inflația. Relatările despre o reducere de 159 mld. euro descriu același proiect, exprimat în prețuri curente, care includ inflația estimată (Reuters). Irlanda a redactat textul pentru că deține președinția Consiliului în acest semestru. Președinția se rotește între statele membre, iar țara care o deține prezidează negocierile dintre guverne.

Ce a protejat Irlanda și de unde taie

Proiectul este o „grilă de negociere”, adică un text de compromis al președinției, care nu obligă niciun guvern. Păstrează aproape neschimbat pragul garantat pentru sprijinirea veniturilor agricole, de 261,013 mld. euro. De asemenea, majorează la 410,080 mld. euro un capitol comun, care reunește fondurile de coeziune (bani europeni pentru regiunile mai sărace) și alte programe (grila Consiliului).

Economiile sunt făcute în alte capitole. Față de planul Comisiei Europene, finanțarea cercetării, competitivității industriale și securității scade cu 66,605 mld. euro. Politica externă pierde 33,064 mld. euro, inclusiv fonduri pentru statele care vor să adere la UE și pentru vecinii din Europa de Est (New Union Post).

Thomas Byrne, ministrul irlandez pentru afaceri europene, prezintă textul drept un compromis menit să ducă negocierile mai departe (RTÉ). Formula oferă câte ceva fiecărei tabere: guvernele care cer reținere în cheltuieli obțin un total mai mic, iar cele care depind de banii pentru agricultură și regiuni îi păstrează.

Acest al doilea grup este numeros. La 2 octombrie, 17 lideri, între care Giorgia Meloni, premierul Italiei, și Nicușor Dan, președintele României, au cerut printr-o scrisoare păstrarea finanțării pentru agricultură și coeziune (Guvernul Sloveniei), așa cum am relatat atunci (To Brief).

De ce nu sunt mulțumite statele care cer un buget mai mic

Șase state sunt contributoare nete la bugetul UE, adică virează mai mult decât primesc: Germania, Țările de Jos, Austria, Danemarca, Finlanda și Suedia. În august, au cerut reduceri de „câteva sute de miliarde” de euro, repartizate în toate domeniile de cheltuieli (declarația comună). Propunerea Irlandei este mult sub această țintă. Cancelarul german Friedrich Merz a spus că dimensiunea bugetului propus nu poate sta la baza unui acord (Tagesschau).

Finlanda arată dificultatea cu care se confruntă această tabără. Premierul Petteri Orpo a considerat economiile prea mici, apoi s-a plâns că reducerile afectează în prea mare măsură apărarea, cercetarea și noile tehnologii (STT/Suomenmaa). Într-un proiect care protejează agricultura și regiunile, Orpo cere atât un buget mai mic, cât și protejarea domeniilor asupra cărora cad reducerile.

Parlamentul European se opune din motivul invers. Eurodeputații care conduc negocierile bugetare ale Parlamentului, Siegfried Mureșan și Carla Tavares, au respins proiectul pe 10 octombrie. Ei au susținut că tăierea fondurilor pentru competitivitate și politica externă slăbește capacitatea Europei de a investi, de a-și sprijini partenerii și de a răspunde la crize (Parlamentul European).

Cine poate bloca acordul

Bugetul pe șapte ani are nevoie de aprobarea unanimă a celor 27 de guverne. Înainte de aceasta, Parlamentul European trebuie să-și dea acordul cu votul majorității membrilor săi (articolul 312).

Oricare guvern poate, așadar, să blocheze acordul prin veto. Parlamentul poate refuza să-și dea acordul, dar nu poate rescrie cadrul financiar: îl poate doar accepta sau respinge după ce guvernele ajung la o înțelegere. Liderii urmează să discute proiectul la summitul din 15–16 octombrie (agenda Consiliului European).

Din date reiese o concluzie fermă: cele șase state contributoare nete cer reduceri mult mai ample decât cele propuse de Irlanda. Proiectul irlandez arată cât de greu devin aceste tăieri când agricultura și cheltuielile regionale sunt protejate: economiile ajung atunci la cercetare, securitate și politica externă, domenii despre care chiar cele șase guverne spun că sunt necesare Europei. Rămâne o rezervă: cele șase state nu au publicat o alternativă detaliată, așa că nu se știe încă de unde ar veni miliardele suplimentare. Până când Berlinul, Haga și partenerii lor prezintă una, textul Irlandei este singura versiune concretă a compromisului aflat pe masă.