Meridiam preia controlul cablului cipriot

Francezii de la Meridiam dețin acum o participație majoritară de 66 % în Great Sea Interconnector, cablul electric submarin care ar urma să lege pentru prima dată Ciprul de rețeaua europeană de electricitate. Schimbarea de proprietate este reală. Termenii contractuali care stabilesc cum se împarte riscul între investitori și consumatori nu sunt publici.

La cinci zile după semnarea acordului la Atena, nu au fost comunicate prețul tranzacției, angajamentul de capital, structura consiliului de administrație sau clauzele care arată cine plătește eventualele costuri suplimentare (Philenews, Baird Maritime). Proiectul este estimat la aproximativ 1,9 mld. euro (Kathimerini Cyprus). Circa 657 mil. euro vin din Mecanismul pentru Interconectarea Europei, programul UE de granturi pentru infrastructură transfrontalieră, ceea ce lasă peste 1,2 mld. euro de acoperit prin capital propriu, datorie sau tarife adăugate în facturile la electricitate (Knews Kathimerini). După cum am relatat săptămâna trecută, opoziția cipriotă a cerut imediat publicarea detaliilor, iar Comisia Europeană a confirmat că tranzacția nu a fost notificată formal pentru analiza concentrărilor economice, etapa procedurală care declanșează verificarea de concurență la nivelul UE.

Harta riscurilor lipsește

Semnarea din 5 august a legat intrarea Meridiam de un acord paralel prin care producătorul de cabluri Nexans urmează să reia studiile de fund marin pe traseul de aproximativ 898 de kilometri (Greek PM, Balkan Green Energy News). ADMIE, operatorul rețelei electrice din Grecia, păstrează 34 %, conducerea tehnică și operarea viitoare a cablului (Politis). Nu este clar dacă ADMIE are drept de veto asupra unor decizii specifice.

Investitorul majoritar și producătorul cablului sunt acum amândoi francezi. Înlocuirea unui sponsor unic, legat de stat, cu un fond de infrastructură pe termen lung face proiectul mai ușor de finanțat pe hârtie (EUAlive). Dar un proiect „mai ușor de finanțat” nu este același lucru cu un proiect finanțat, iar decizia finală de investiție nu a fost luată.

Ciprul ar putea plăti primul

Costurile sunt împărțite 63 % Cipru, 37 % Grecia, ceea ce pune povara mai mare pe cap de locuitor pe aproximativ un milion de consumatori ciprioți, comparativ cu zece milioane de greci (Cyprus Mail). Ministrul energiei, Michalis Damianos, a salutat intrarea Meridiam, dar a avertizat că acest cablu nu înseamnă automat electricitate mai ieftină: prețurile ar putea crește, în funcție de termenii finali (Euronews). A spus că Ciprul va aștepta studiul de due diligence al Băncii Europene de Investiții înainte să decidă dacă participă direct cu bani de la stat (Sigmalive).

Potrivit Politis, Nicosia a fost luată prin surprindere de anunțul făcut la Atena și nu a decis încă dacă va intra în compania de proiect (Politis). Cele două mari partide de opoziție, AKEL și DISY, au cerut date complete privind costurile înainte ca Ciprul să își asume noi obligații (PafosNet).

Trei porți rămân închise

Riscul maritim legat de Turcia, care a blocat în 2024 studiile de fund marin în zona Kasos-Karpathos, nu este rezolvat. Nu a fost confirmată nicio nouă NAVTEX grecească, adică o notificare de siguranță maritimă care autorizează operațiunile de cercetare (Cyprus Mail). Detaliul contează financiar: potrivit Philenews, o NAVTEX grecească ar putea declanșa două plăți cipriote de câte 25 mil. euro către ADMIE, în baza acordului interguvernamental existent (Philenews). În formularea Les Echos, Meridiam aduce greutate geopolitică franceză, dar nu neutralizează o mare disputată (Les Echos).

Comisia Europeană nu a primit notificarea formală pentru analiza concentrării economice (CNA). Studiul BEI pe care Ciprul îl tratează drept precondiție nu este finalizat. Intrarea Meridiam face abandonarea proiectului mai puțin probabilă și finanțarea mai plauzibilă. Nu dovedește însă că interconectorul va fi construit la costul estimat în prezent. Până când studiul BEI, notificarea la Comisie și acordul acționarilor devin publice, Ciprului i se cere să aibă încredere într-o structură de finanțare a cărei împărțire a riscurilor nu o poate vedea.