România acceptă pierderea a €770 million

Guvernul României a renunțat să mai încerce adoptarea reformei salarizării bugetare înainte de termenul-limită de 31 august stabilit în PNRR. Președintele Nicușor Dan a anunțat pe 26 august că partidele din coaliție nu au ajuns la un acord și și-au asumat împreună pierderea a circa 770 mil. euro din granturile europene pentru redresare (Digi24, Spotmedia).

Formal, Bruxellesul nu a tăiat încă banii. Mecanismul de Redresare și Reziliență, fondul post-pandemie prin care statele sunt plătite după ce livrează reformele asumate, funcționează după o procedură fixă: România depune o cerere de plată, Comisia Europeană verifică dacă jalonul a fost îndeplinit și abia apoi reduce suma aferentă unei reforme ratate (EUR-Lex). La final de august, un purtător de cuvânt al Comisiei a spus că instituția va evalua legile românești prin această cerere de plată, fără să se pronunțe anticipat asupra unor proiecte legislative (European Commission audiovisual, Euronews).

Pierderea este, deci, asumată politic, dar nu închisă juridic, așa cum am scris când negocierile s-au blocat (To Brief). Problema este că nu mai există timp pentru schimbarea rezultatului.

Termenul-limită închide ruta de salvare

România a mai recuperat bani după negocieri cu Comisia. La cererea de plată numărul trei, 350,7 mil. euro au fost salvați după corecții, în timp ce 458,7 mil. euro au fost pierduți definitiv pentru jaloane rămase nerezolvate (Agerpres, Radio Romania International). Atunci, calendarul încă permitea reparații.

Acum, marja a dispărut. Reformele trebuiau finalizate până la 31 august. Cererile finale de plată urmează în septembrie, iar Uniunea Europeană trebuie să închidă toate plățile până în decembrie (Commission closure guidelines, European Parliament EPRS). O lege neadoptată până la termen nu mai poate fi evaluată la timp. Fereastra care a permis recuperarea unei părți din cererea a treia nu mai există.

O problemă reală, ambalată ca jalon

Reforma salarizării nu era o bifă birocratică. Sistemul de plată din sectorul public românesc este un amestec de salarii de bază, sporuri sectoriale și excepții instituționale care duc la diferențe mari între posturi comparabile (Economedia, Factual.ro). Sporurile fără plafon permit ministerelor să crească de facto veniturile în afara grilei oficiale, ceea ce face costurile salariale greu de anticipat.

Reforma ar fi introdus o grilă națională unică și un plafon al sporurilor estimat la circa 20 % din salariul de bază. Bruxellesul a insistat asupra acestei schimbări pentru că un sistem unitar ar face mai ușor de controlat ponderea salariilor bugetare în economie, adică raportul dintre cheltuielile de personal și PIB. România s-a angajat să reducă acest raport cu cel puțin 1,5 puncte procentuale până în 2031, potrivit Romania Insider și Nexa News.

Negocierile s-au rupt la întrebarea cine suportă costul. Variantele succesive ale legii au împins impactul bugetar de la circa 8 mld. lei spre 12 mld. lei. Comisia Europeană a cerut Bucureștiului să identifice economii permanente pentru orice cheltuială peste plafonul convenit (Digi24). Sindicatele au respins valoarea de referință mai mică. Nicușor Dan a spus că legea era aproape finalizată tehnic, dar disputa rămasă era politică: împărțirea anvelopei salariale între categoriile profesionale (Gandul).

Pierderea este gestionabilă. Momentul este prost.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, instituția independentă care monitorizează finanțele publice, a spus că suma de 770 mil. euro fusese deja luată în calcul în planificarea bugetară. Absența ei nu ar deraia singură execuția pe 2026. Problema mai mare, în opinia sa, este ca legea salarizării să fie totuși adoptată pentru 2027, deoarece scopul reformei este predictibilitatea cheltuielilor de personal, nu atingerea unei ținte punctuale (Stiripesurse).

Contextul face pierderea mai costisitoare politic și financiar. Datoria publică a României a ajuns la 60,1 % din PIB la finalul primului trimestru din 2026, nivel care activează reguli fiscale interne ce îngheață majorările de cheltuieli cu personalul și asistența socială (Agerpres). Fitch menține România la BBB-, cu perspectivă negativă, adică o treaptă peste categoria nerecomandată investițiilor, invocând deficitele ridicate și vizibilitatea fiscală slabă (Fitch Ratings, Romania Insider).

Bugetul de investiții al României depinde puternic de bani europeni. Potrivit interpretării Friendship Bridge asupra datelor Ministerului Finanțelor, peste 70 % din investițiile publice din prima jumătate a lui 2026 au fost finanțate prin granturi europene și prin componenta de împrumut a PNRR (Friendship Bridge). Granturile pierdute înseamnă mai multă finanțare internă prin împrumut. Credibilitatea fiscală mai slabă ridică prețul cerut de investitori pentru a împrumuta statul. Cele două presiuni merg acum în aceeași direcție.

Cazul României este mai greu de reparat decât alte întârzieri de final de PNRR. Bulgaria și-a întrerupt vacanța parlamentară pentru a adopta modificări privind funcția publică înainte de același termen (24 Chasa). Italia a gestionat șase revizuiri ale planului și mai multe reașezări de proiecte (Openpolis). O autostradă întârziată poate fi scoasă din plan. O reformă permanentă a salarizării fie trece, fie nu.

Partidele au evitat un vot dureros. Angajații din sectorul public rămân, deocamdată, în același sistem de sporuri și excepții. Dacă banii lipsă sunt înlocuiți, contribuabilii vor plăti prin datorie publică mai mare. Dacă nu sunt înlocuiți, unele investiții vor aștepta.