Trei petroliere ar fi fost lovite în Hormuz

Trei petroliere ar fi fost lovite de proiectile neidentificate în Strâmtoarea Hormuz marți, 29 septembrie. Avertismentele au apărut abia în dimineața următoare (gCaptain). Prin strâmtoare trec petrolul din Golf și gazul qatarez de care depinde Europa, iar traficul coborâse deja la o mică parte din nivelul de dinaintea războiului. Noile avertismente indică un risc în plus pe această rută, dar nu arată cine a atacat navele și niciun cost suplimentar pentru Europa.

Ce confirmă avertismentele

Alertele au fost emise de UK Maritime Trade Operations (UKMTO), un serviciu naval britanic care avertizează navele comerciale despre amenințări. Serviciul le-a publicat miercuri, ca notificările 144-26 până la 146-26 (UKMTO 144-26, UKMTO 146-26). Publicații europene au relatat despre ele în câteva ore (Le Figaro).

O notificare spune că un petrolier a fost lovit în babord, partea stângă a navei. Alta relatează că o navă a fost lovită în timp ce se îndrepta spre Golf.

Notificările UKMTO nu evaluează pagubele și nu oferă informații despre echipaje. Tăcerea nu înseamnă că navele sau echipajele sunt în siguranță, ci doar că informațiile nu au fost făcute publice. UKMTO consemnează relatările navelor că au fost lovite, fără să indice arma, locul lansării sau autorul atacurilor.

Ce arată și ce nu arată atacurile anterioare

Ambele tabere din război au atacat nave în aceste ape. Garda Revoluționară Iraniană a susținut pe 18 septembrie că a lovit petrolierul Trend pentru că trecuse fără permisiune (AP). Pe 6 septembrie, Reuters a relatat că forțele americane au atacat petroliere iraniene în timp ce aplicau blocada porturilor Iranului (Reuters).

Aceste incidente arată că strâmtoarea este o zonă de război, dar nu lămuresc cine a lovit cele trei nave. Pentru a stabili responsabilitatea ar fi nevoie de dovezi materiale, precum fragmente recuperate, înregistrări radar sau inspecții făcute de statele de pavilion, adică țările în care sunt înregistrate navele. Până acum, nu a fost publicată nicio astfel de dovadă.

Discuțiile dintre Washington și Teheran, care ar putea reduce presiunea asupra traficului maritim, nu au dus la un acord (To Brief).

Cum se vede expunerea Europei

Navele continuă să treacă prin strâmtoare, dar sunt foarte puține. Datele de urmărire Windward, citate de Argus, au înregistrat 17 traversări în ziua atacurilor, față de aproximativ 135 pe zi înainte de război (Argus).

Guvernele nu hotărăsc dacă navele pornesc la drum. Căpitanul și operatorul fiecărei nave iau această decizie, iar asigurătorii stabilesc prețul acoperirii pentru voiaj. O avertizare UKMTO influențează alegerile, dar nu le determină.

Europa resimte efectele prin piețele energiei. Înainte de război, prin Hormuz treceau circa 20 mil. de barili de petrol pe zi, echivalentul a aproximativ o cincime din consumul mondial, potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA (EIA). Gazul natural lichefiat (GNL) din Qatar, răcit pentru a putea fi transportat cu nave, nu are o rută alternativă prin conducte care să ocolească strâmtoarea.

Italia arată ce înseamnă această dependență în practică. Compania energetică Edison pierduse deja 35 de transporturi de GNL din Qatar de la începutul războiului și se aștepta să rateze încă șase până la începutul lui decembrie, a relatat publicația de specialitate Staffetta Quotidiana pe 28 septembrie, cu o zi înaintea atacurilor (Staffetta Quotidiana).

Relatările de marți adaugă un risc pe o rută pe care Europa avea deja dificultăți să o folosească. Până acum, ele nu indică un cost suplimentar. Nu există cotații de asigurare publicate, prețuri ale combustibilului sau date despre livrări care să izoleze efectul acestor atacuri de pierderile provocate deja de război. Responsabilitatea va rămâne necunoscută până când anchetatorii sau statele de pavilion vor publica dovezi materiale.