Turcia revendică aprobarea cartării cablului cipriot

Nava de cercetare Abeille Marengo, sub pavilion francez, a plecat din Heraklion pe 10 noiembrie pentru a cartografia fundul mării la sud de insulele Kasos și Karpathos, pe traseul Great Sea Interconnector, cablul electric care ar urma să lege Cipru de Creta (AMNA). La câteva ore după plecare, Turcia a difuzat un aviz în care afirma că și-a dat acordul pentru lucrări, la patru zile după ce declarase că nu și-l dăduse (Euro2day, Cyprus Mail). Atena și Nicosia spun că numai lor li s-a cerut autorizarea cercetărilor. O notă diplomatică franceză, care ar putea lămuri schimbul de mesaje, nu a fost făcută publică.

Două avize, două revendicări de autoritate

Avizul Turciei plasează zona de cercetare pe platoul continental pe care și-l revendică Ankara: fundul mării dincolo de coasta unei țări, unde aceasta susține că are drepturi exclusive asupra resurselor (To Vima). Apoi afirmă că Turcia și-a dat acordul pentru lucrări (Euro2day). Ambele publicații reproduc avizul, dar niciuna nu îi verifică temeiul juridic.

Este vorba despre un mesaj NAVTEX, o alertă de siguranță transmisă navelor. Avertizează navigatorii asupra unor pericole, dar nu acordă permise și nu stabilește granițe (IMO). Poate însă consemna oficial poziția unui stat.

În aceeași seară, Grecia a emis propriul avertisment pentru navigație, calificând avizul turcesc drept neautorizat și lipsit de efect (Athina 9.84). Ministerul grec de Externe susține că mesajul Turciei nu are consecințe juridice asupra lucrărilor autorizate de Grecia (Greek Foreign Ministry).

Avertismentul grec invocă trei decizii de autorizare, ultima datată 6 noiembrie (Athina 9.84). Potrivit Atenei, porțiuni din ambele trasee de cercetare se află în zona economică exclusivă — unde un stat revendică drepturi exclusive de pescuit, foraj și construcție — sau pe platoul continental revendicat de Grecia. Pe acest temei, Atena susține că autorizarea lucrărilor îi revine ei, nu Ankarei.

Cipru a adoptat aceeași poziție. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Konstantinos Letymbiotis, a declarat că numai Grecia și Cipru au fost contactate pentru autorizare (Philenews). La Atena, ministrul Energiei, Stavros Papastavrou, le-a spus parlamentarilor că Turcia a anunțat un acord pe care nimeni nu i-l ceruse.

Nota franceză pe care nimeni nu a văzut-o

Franța a transmis totuși un mesaj Turciei. Pe 9 noiembrie, purtătorul de cuvânt al guvernului grec, Pavlos Marinakis, a declarat că Parisul trimisese Ankarei o notă verbală — un mesaj oficial scris între state — privind siguranța navigației, dar a refuzat să o publice (Greek government). El a precizat că autorizațiile sunt o chestiune separată.

Potrivit lui Marinakis, nota informa Turcia despre lucrări, fără să-i recunoască vreun drept. La rândul său, avizul turcesc nu menționează un număr de permis, o dată sau un solicitant (To Vima). Niciun document făcut public nu arată că Ankara ar fi fost solicitată să emită un permis. Nu se știe nici ce a scris exact Parisul.

Poziția Ankarei s-a schimbat. Pe 6 noiembrie, Turcia a cerut coordonare și a spus că nu și-a dat acordul (Cyprus Mail), așa cum am relatat atunci (To Brief). Acum afirmă public că cercetarea are acordul său, deși avizele făcute publice nu arată că i s-ar fi cerut permisiunea.

Turcia nu a explicat schimbarea. O posibilă interpretare, dedusă din succesiunea avizelor, nu dintr-o declarație turcă, este că Ankara vrea să consemneze o „coordonare” înainte de începerea instalării cablului. Astfel, Atena ar trebui să conteste această versiune la fiecare etapă ulterioară.

De ce investește Europa în acest cablu submarin

UE consideră interconectorul, care ar pune capăt izolării Ciprului de rețeaua electrică continentală, un proiect de interes comun, adică o infrastructură transfrontalieră prioritară. Anterior, proiectul a primit aproximativ 657 mil. euro din Mecanismul pentru Interconectarea Europei, fondul UE pentru infrastructură (European Commission). Compania franceză Meridiam deține pachetul majoritar în firma care dezvoltă proiectul (GSI), astfel că în spatele cablului se află și capital francez, pe lângă diplomația Parisului.

Bruxellesul poate finanța proiectul și îi poate acorda prioritate, dar nu poate stabili granița maritimă dintre Grecia și Turcia și nici autoriza cercetarea. Disputa juridică rămâne, așadar, între capitalele celor două state.

Nava a plecat din port, dar nu a fost publicată încă nicio rută care să arate că a măsurat zona disputată de la sud de Kasos. Parcursul ei nu va tranșa disputa. Grecia spune că a autorizat lucrările, Turcia afirmă că și-a dat acordul, iar cele două revendicări de autoritate, consemnate acum oficial, se contrazic. Publicarea notei ar putea măcar să clarifice ce i-a comunicat Parisul Ankarei, fără să stabilească însă care capitală avea dreptul legal de a autoriza cercetarea.